Nu mă număr printre cei care înțeleg lumea alpinismului. Eu sînt la vale, sub nivelul mării, în timp ce montaniarzii îmi fac cu mîna de pe culmi. Cu atît mai mult m-a mirat faptul că am primit această carte chiar din mîna autorului, Dinu Mititeanu, ba și cu o dedicație măgulitoare. Nici acum nu știu dacă merit această atenție dar știu, în schimb, că această carte merită din plin toate superlativele. E o adevărată declarație de credință pentru Măria Sa Muntele și în același timp o demonstrație de sensibilitate venită din partea unei personalități ce dădea impresia, pînă mai ieri, că este impenetrabilă.
Extrem de interesantă mi se pare cheia în care e scrisă. Planurile sînt ușor inversate, ca stil. În locul unei clasice abordări, conform căreia te-ai aștepta să citești capitole care să baleeze etapele devenirii lui Dinu Mititeanu, începînd cu frageda pruncie și terminîndu-se cu un fel de concluzie după o viață petrecută pe munte, autorul te surprinde: îi spune „Prolog” unui capitol care are toate datele unui epilog. E vorba despre realizarea unui vis al său, ascensiunea pe vîrful muntelui perfect, o dorință dintotdeauna, împlinită nici prea tîrziu, nici prea devreme, ci pur și simplu împlinită. Și împlinirea, veți vedea, nu e una personală, egoistă, „de colecționar”, ci una realizată alături de femeia pe care o iubește, alături de Marlene, soția sa. Poate exagerez, dar citind aceste prime două pagini simți că îți vine drag de personajul principal, de Dinu Mititeanu, chiar dacă el, autorul, ar zice că personajul principal e Muntele.
Apoi, citind pagină de pagină, înțelegi cît de profunde au fost și continuă să fie trăirile acestui adevărat guru al muntelui. Desigur că amintirile joacă un rol important în economia cărții, dar, culmea, impresia pe care ți-o dă lecturarea ei e aceea că povestea lui Dinu Mititeanu e una fără început și fără de sfîrșit. Sau, cel puțin, ai vrea să nu se termine niciodată.
Autorul știe povesti. Știe scrie. O face cu sinceritate și asta e captivant în curgerea textului. Faptul că de la un capăt la altul onestitatea e la ea acasă. La fel cum răzbate, dincolo de dragostea față de munte, dragostea față de oameni. Dinu Mititeanu nu ține nimic pentru sine ci parcă e construit pentru a împărăși cu ceilalți experiențe, trăiri, omul dă mai departe fără să ceară nimic.
Povestea e în spatele poveștii și ține mai mult de resorturile interioare ale unui ins care s-a lăsat poate, de-a lungul vieții, greu de deslușit. Poate de aceea presupun că lecturarea cărții de către cei care îl cunosc foarte bine e mult mai interesantă decît pentru cei care îl cunosc mai puțin. Dar asta e doar o presupunere…
Mi-a plăcut să descopăr o prefață scrisă de Mihai Ogrinji, un jurnalist rutinat, o prefață care surprinde foarte bine esența cărții și care te îndeamnă la lectura ei, te incită, te provoacă.
De asemenea am citit cu plăcere postfața scrisă de Mihai Vasile, unul dintre cei care l-au motivat pe Dinu Mititeanu să scrie această carte. Și, se vede treaba, n-a făcut-o degeaba, pentru că volumul are toate coordonatele necesare pentru a se constitui într-un adevărat reper.
„Chemarea muntelui” a apărut în „Colecția verde” a editurii România pitorească și se va lansa, în 10 ianuarie 2017, la Cluj (vom reveni cu amănunte despre acel eveniment).
Cartea se găsește în următoarele orașe, librării și magazine:
București: Magazinul Himalaya, magazinul Montrek, Librăria AGIR,Magazin Travel sport;
Piatra Neamț: Cetatea Doamnei;
Brașov: Librăria Coșbuc, Librăria Book City, Magazin Travel sport;
Sighișoara: Librăria Luceafărul;
Cluj-Napoca: Magazinele Altisport și Nootka;
Sibiu: Magazin Travel sport (Sport Virus);
Cei din alte localități o puteți procura și prin comanda la Redacția România pitorească la adresa: romania.pitoreasca.33@gmail.com
Iar dacă vreți să îl cunoașteți și mai bine pe Dinu Mititeanu, puteți intra pe blogul său, aici, la adresa www.dinumititeanu.ro
