Seniorii
Un profesor de la facultatea de jurnalism obișnuia să spună în semestrul trecut că „nu întotdeauna vei scrie textul vieții”. Ei bine, n-am știut că vorbele astea o să mă consoleze atât de repede, până când am aflat, pe surse, că viitorul meu academic depinde de cronica etapei. Deci sper să mă descurc!
Sâmbătă, 14 ianuarie, 11 inși la baschet. Nenumărate vedete, în două echipe. Câte un sărbătorit în fiecare formație. O echipă a fost alcătuită din Silviu, Blag, David, Vali Lemnaru și Liviu, iar de cealaltă parte s-au unit Muri, Miclăuș, Rus, Tebu, Todea și subsemnatul.
Am jucat patru meciuri și le-am pierdut pe toate. Miclăuș m-a pus pe gânduri ieri, la marele Derby al Ardealului, când mi-a zis că am pierdut de fapt la 11 toate partidele. Oricum, în primul joc am condus cu vreo 11-7 și ne-au răpus. Ne-am înțeles să nu mai aruncăm aiurea de trei, dar am greșit fiecare câte puțin și am pierdut. Alo, ăia din Euroligă? Așa se pierde un avantaj consistent, tati, nu cum faceți voi! Toată ziua sunteți la pariuri…
Seniorii și juniorii
Tactica noastră, de a pune un om strâns la David, a fost vehement contestată de adversari. Domnilor, credeți că altora le convine ca Mourinho să îl bage pe Ibrahimovic titular? Nu. Așa și noi, facem cum ne taie capul, doar suntem la fel de speciali ca antrenorul portughez.
În ciuda eforturilor, ei au fost mai buni, sincer. S-au găsit fain pe teren, au gestionat bine momentele critice și au avut un coordonator excelent, în persoana lui Blag. David s-a răzbunat pe apărarea noastră și a înscris un coș al victoriei. Mi-a plăcut în mod special de Lemnaru, care m-a alergat așa cum obișnuiește să îi alerge pe fundașii adverși, în goana sa după gol. Vali are o chimie deosebită cu Liviu, se înțeleg din priviri pe teren și simt perfect jocul. Iar Silviu a fost așa cum îl știți, le rupe de trei cum vrea.
La noi, Muri a imprimat viteză jocului, la fel ca Rus. Mihai a stat bine la recuperare, a strâns cât a putut defensiva, în timp ce Tebu a evoluat excelent în spațiul de trei secunde. Todea s-a apărat super și a simțit binișor jocul. Dacă n-ar fi ca un Pepsi când primește mingea, ar avea șanse să joace în Liga Națională. Da’ în aia de fete, care îi place atât de mult. Ca de obicei, eu am rămas doar cu fițele de NBA: am avut adidași frumoși în picioare, de mare firmă, și egări de sportiv. Am dat mai multe indicații decât coșuri și în loc să coordonez jocul colegilor mei, am coordonat patru înfrângeri.
Ne-am dat seama că timpul a expirat când au sosit micii baschetbaliști de la U-Banca Transilvania. După ce ne-am tras în poză cu ei, unul mi-a zis: „Pfai, v-o bătut ca pe covoare!”. N-am știut ce să îi răspund și am mers la vestiar. Seara, amărât, m-am gândit că și LeBron James a pierdut câteva finale NBA. Așa că rămân optimist. Pe sâmbăta viitoare!
(o cronică de Paul Olar)
