După ce au cîștigat titlul național băieții de la Universitatea Banca Transilvania nu s-au odihnit. Gîndul lor numărul unu s-a îndreptat spre fanii clujeni. Au aterizat și primul drum l-au făcut la Someș, locul unde baia e sfîntă după un astfel de imens succes, tradiția trebuie respectată. Foto: Dan Bodea
Autocarul a venit pe platoul Sălii Sporturilor Horia Demian acompaniat de mașini cu claxoane sărbătorinde și cu motociclete care își turau motoarele în semn de victorie. Clujenii așteptau cu sufletul la gură acest convoi minunat iar la apariția mastodontului lumea a început să aplaude minute în șir ;i sa strige „Campionii, campionii…” Cum ochii mi-au fugit puțin în stînga și în dreapta mea am putut vedea cum cîteva lacrimi ale vecinilor mei nu s-au putut ascunde și s-au prelins încet, pînă înspre zîmbetul larg al unor guri ce scandau numele echipei…
Și cum să nu lăcrimezi cînd îl vezi în sfîrșit pe Mihai Silvășan deconcentrat, fericit, exuberant, la fel ca toți acești băieți pe care i-a condus magistral în atîtea și atîtea bătălii…Oamenii ăștia au luat tot ce se putea lua și poate ar mai fi luat ceva dacă se punea acel ceva în joc…
Împreună, cu toții, au avut un sezon de vis.
Apoi și-au făcut damblaua: rînd pe rînd, cu toții au intrat în apa Someșului nostru drag. Iar Silvășan nu se mai dădea dus. Era atît de fericit încît ar fi făcut probabil o traversare pînă pe malul celălalt, să-i salute și pe cei de acolo, care priveau și ei spre spectacolul acesta pe care doar clujenii l-ar fi putut inventa…
Cîntecele lui U au răsunat minute în șir. Clujenii au fost împreună, martori la un moment din seria celor de neuitat. Acum, că avem cu toții instrumete de fotografiat, amintirea aceasta va fi multiplicată la infinit.
Seara, cînd o să vină cineva în vizită, un glas o să spună: „hai să-ți arăt cum au făcut băieții baie în Someș, am fost și eu acolo”…
