Noi rămînem cu amintirea meciului 2, pe care l-am cîștigat în preglungiri cu 14-12. Ei au alte repere, adică faptul că ne-au bătut cu 3-1 la meciuri, cele trei ale lor fiind cîștigate la pas.
Cam asta a fost istoria baschetului nostru de azi, unul intens, în care fiecare am dat mai mult decît de obicei.
Echipa lor merită lăudată pentru că a fost una de doar 4 jucători, cu Răzvan, Miclăuș, Radu și Liviu, ultimul detașîdu-se în MVP, meritat.
Noi am fost cinci, cu Rus, Ilea (cel mai bun de la noi), Tebu, Todea (foarte bun pe apărare) și subsemnatul, autorul coșului victoriei noastre, care din păcate lipsește din materialul video produs de o televiziune ocazională…Am făcut această auto-promovare la cererea sponsorului meu, care și-a amintit că acum cîțiva ani nu puteam călca, d-apoi juca. Dar el a avut încredere în mine și acum am devenit o foarte bună imagine a sa.
Mici clinciuri au pus în pericol la un moment dat spectacolul, dar apoi ne-am amintit că baschetul e doar un joc, unul pe care noi am ales azi să-l pierdem. Dar, nota bene, nu am dat vina unul pe altul, ci mereu am căutat un vinovat în echipa adversă.
La repriza a treia am ales un alt plan (de rezervă), o alegere neinspirată, pe care n-o să o mai repetăm.
Bine, mai puteam să vorbim despre joc, dar ce să vorbim, dacă e doar un joc…
Așa că mai bine vorbim despre Silviu, care ni s-a alăturat la repriza a treia, și bine a făcut.