foto: Marelene Mititeanu
Am primit, cu plăcere, de la Marlene și Dinu Mititeanu, o mini-relatare a unei noi „evadări” a lor în lumea magică a muntelui. Așa cum am mai făcut-o, vă lăsăm plăcerea să citiți rândurile pe care le-au scris despre asta și să vă lansăm invitația de a lectura mai multe pe site-ul pe care cei doi îl actualizează mereu în urma unor astfel de experiențe.
„În fine, după câteva amânări din cauza unor patrumiari mai celebri din departamentul Haute Savoie al Franței și al altor patrumiari din Elveția și în special a Matterhornului de pe granița Franța-Italia, a venit si rândul mereu amânatei ture în (depatamentul) Hautes Alpes-„L’Eldorado de la Rando”! Am avut bucuria să fim însoțiți în toată perioada de dragul prieten Florin Bîscu din Lausanne/ Horezu, care a făcut cu mașina sa un cam lung ocol să ne preia și la final să ne ducă înapoi la aeroportul Bergamo/ Milano, căci noi nu puteam ieși din Ro cu numerele roșii ale noului ALP…
Ținta principală pentru vacanța noastră din 2017 a fost Parcul Național Ecrins-Oisans– unul dintre cele mai mari și mai îndrăgite din Franța, care cuprinde și doi patrumiari: Barre des Ecrins (4.102 m) și Dôme de Neige (4.015 m), cele mai sud-vestice dintre cele 82 de vârfuri de peste 4.000 m de pe lista UIAA.
==============================
Extras din Wikipedia: „Le Parc national des Ecrins, créé en mars 1973, couvre 61 communes à cheval sur deux départements : l’Isère et les Hautes-Alpes. Il est constitué de sept vallées principales, profondes et pénétrantes qui convergent vers ce haut massif….
Le cœur du Parc est un territoire de haute montagne à l’architecture complexe. Sommets, arêtes, parois, grandes faces nord drapées de glace, arides éboulis, alpages aux pelouses rases, lacs, torrents, cascades, refuges, cabanes pastorales, réseau ténu de sentiers sans cesse remis en cause, inlassablement entretenus.
L’Oisans, est une terre de hautes cimes, vallées profondes, glaciers et paysages d’une sauvage beauté. C’est lui qui confère au parc national son caractère et son statut de parc européen de la haute montagne.”
==============================
Se pare că „cineva acolo sus ne iubește”: cu o mică excepție, vremea a fost foarte amabilă cu noi, a plouat doar în zilele când aveam în plan să facem pauză de odihnă: o zi după ascensiunea de pe Dôme de Neige, două zile după „maratonul” de 187 km în 8 zile „Tour des Ecrins-Oisans” și încă o zi după „circuitul mic”: Haute Route des Ecrins/Tour des Ailefroide– 30 km. Așa că la final ne-am oferit ca bonus o mare bucurie în vecinătate : nu întreg circuitul care era în plan într-o vacanță viitoare, dar cam 3/4 din lungimea lui de cam 100 km, adică 86 km în 3 zile prin Parc Natural des Queyras– mai mic dar mai pitoresc, mai verde, care trece și prin sate și cătune care mai păstrează ceva din farmecul de altădată: arhitectură, tradiții, produse, obiceiuri…
Rezumatul în cifre al vacanței:
- 16 zile de mers pe munte
- 328 km de mers per pedes, în medie 20,5 km/zi
- 20.300 m D + (urcați) și desigur cam tot atâția coborâți,
- 22 de șei/col-uri traversate, dintre care vreo șase de peste 2.700 m.
Ne trezeam zilnic la ora 5 dimineața (excepție la 3.15 pentru Dome de Neige des Ecrins), plecam la 6.30, căci – așa cum unii știți – noi ne ducem acolo, sus, „să facem cât mai mult munte” , nu să dormim pe săturate și să lenevim. Montam corturile pe înserate, pe munte, mai ales în locuri alese „pe sprânceană” (e voie, cu mici excepții) sau în campinguri din sate, de unde ne mai reaprovizionam . Am mers – cum ne e obiceiul – cam 12 ore pe zi, dar fără grabă, cu multe pauze de admirat și fotografiat.
Vom face în următoarele 2-3 săptămâni o relatare putin mai detaliată pe care -cine are vreme și curiozitate – o va putea găsi la http://www.dinumititeanu.ro/
Încă puțin obosiți, dar foarte fericiți! Oboseala trece, frumoasele amintiri rămân !
Dinu și Marlene Mititeanu
