Gelu Cosma este vedeta incontestabilă a kinetoterapiei din România, o profesie pentru care are aplecare, implicare și studii la cel mai înalt nivel. Coordonator al Kinetic Sport&Medicine, pe care a dezvoltat-o absolut spectaculos, Gelu Cosma se bucură de încrederea unor sportivi remarcabili printre care la loc de cinste se află Simona Halep și Horia Tecău.
Licențiat în kinetoterapie, absolvent de master în kinetoterapie, doctorand al Universității Naționale de Educație Fizică și Sport, cu aproape 20 de ani de experiență profesională în spate, Gelu Cosma este un explorator perpetuu, căutînd să se prefecționeze mereu și mereu. Pentru asta a străbătut continente, din SUA pînă în Australia, acumulînd informații cu duiumul, pentru a-și clădi, în timp, propria filosofie într-un domeniu în care reușește să facă atît de mult bine.
-Gelu, tu ai lucrat cu rezultate foarte bune la echipele de Fed Cup, Davis Cup dar și cu sportivi exponențiali din lumea tenisului de la noi. Dacă ar fi să menționezi doi dintre aceștia, care ar fi ei?
–Sigur că în primul rînd aș spune Simona Halep, cu care lucrez încă de pe vremea cînd ea avea 14 ani dar mult mai intens de vreo 5 ani încoace și Horia Tecău, cu care iarăși se poate spune că am o colaborare profesională deosebită. Sunt doi sportivi excepționali și mă onorează că lucrăm la acest nivel. De altfel Kinetic Sport&Medicine are mereu în anii din urmă un reprezentant (că sunt eu sau un coleg) care îi însoțește pe cei doi în circuit). Cu amîndoi se poate spune că am avut succes în terapii dar nu succesul nostru e important în această ecuație ci rezultatele și starea lor de sănătate.
-Totuși, care ar fi cheia acestor succese profesionale ( nu doar în cazul celor doi), ce stă la baza lor?
-Cred cu tărie că în tot ceea ce facem trebuie să ne bazăm temeinic pe ceva. Asta dacă vrem să facem lucruri cu adevărat importante. Și cred că nu exagerez dacă spun că am dezvoltat o filosofie proprie. La startul ei a stat un principiu, la care țin și acum cu dinții: „primum non nocere” (în primul rînd să nu faci rău).
Apoi am pus la loc de cinste anamneza (Totalitate a datelor pe care medicul le adună interogând bolnavul asupra apariției și evoluției bolii de care suferă, asupra antecedentelor ei). Am făcut asta convins fiind că astfel afli pe ce fond apar problemele. Asta îmi permite mai apoi să fac o analiză musculo-scheletară judicioasă, sunt atent la detalii apoi mă focusez pe afecțiune propriu-zisă. Toată această evaluare constituie practic un examen clinic ce are la bază teste musculare și articulare, coroborate cu o serie de investigații specifice. Nu neglijez, ba chiar îi dau un rol important medicului specialist, cu care colaborez pe orice fel de afecțiune musculo-scheletară.
-Și așa ajungem la filosofia din domeniu?
-Da. Îi putem spune filosofie pentru că este un sistem integrat în ceea ce privește managementul pacientului, de la momentul în care se programează pînă la momentul în care primește evaluarea progreselor făcute, la final. Între timp este urmărit cu rigurozitate, la fiecare ședință, științific, i se evaluează tot traseul medical cu ajutorul unui soft de care suntem foarte mîndri, astfel că ne putem lăuda că în fiecare moment pacientul este monitorizat perfect.
Important pentru noi este să nu dispară partea umană, pentru că noi tratăm individualități, personalități umane diferite, nu cazuri medicale, nu radiografii. Noi tratăm oameni, în toată complexitatea și personalitatea pe care aceștia o au. Doar o asemenea viziune poate aduce rezultate, cel puțin în accepțiunea mea și a colegilor mei, care sunt crescuți și educați astfel aici, la Kinetic Sport&Medicine.
Și îți mai spun ceva: lumea poate crede că suntem preocupați mai mult de sportivii de performanță…Doar că nu este așa. Ei reprezintă, ca procent al pacienților noștri, doar o mică parte. Cea mai mare parte este reprezentată de oameni care nu practică sportul, fie că e vorba de înalt nivel, nivel mediu sau de oameni care nu au avut tangență deloc cu sportul. Tocmai asta vreau să subliniez, că la noi fiecare individ este tratat egal, cu profesionalism și fără să abdicăm de la această filosofie.
-Ai menționat partea cu colaborarea inter-disciplinară, medic-kinetoterapeut. Asta are o explicație? Și în prelungirea ideii, care sunt preocupările tale de căpătîi în domeniu?
-Se prea poate să aibă, dincolo de o logică perfectă, și o explicație de alt ordin. Poate contează faptul că mi-am dorit să devin medic chirurg și am un respect deosebit pentru această categorie profesională. Apoi, pentru că am practicat la începuturi munca în spital, am rămas încă de pe atunci cu dorința de a face bine și iată că visul mi s-a împlinit. Iar pentru că în firea mea stă curiozitatea, din astfel de colaborări se poate spune că învăț mereu.
Această curiozitate m-a împins să particip la seminarii în toate colțurile lumii. Am încercat mereu să găsesc Calea, prin tehnici specific din diferite terapii avînd ca scop final vindecarea sau ameliorarea stării pacientului. Specialitatea mea de bază este terapia manuală iar dacă s-ar vorbi de influențe atunci aș putea spune că sunt influențat de școala australiană din domeniu. Asta pentru că în Australia se investesc mulți bani în cercetare și pentru că acolo există un acces mai ușor la informații, fie că este vorba despre on-line sau despre bookshop-uri.
-Ai trecut de la dezvoltarea personală la dezvoltarea unei mici industrii, avînd în vedere apariția acestei clinici. Ce te-a determinat să faci acest pas?
–Mi-am dat seama că am acumulat foarte multe informații în domeniul acesta și că a sosit momentul să formez la rîndul meu oameni care să se ridice profesional la cote înalte și prin creșterea lor să definim la cote înalte acest domeniu.
Și așa am ajuns de la un mic cabinet la 3 clinici: la București, Cluj și Iași. N-am ales întîmplător orașele ci ghidîndu-mă după imensul potential pe care îl au din punct de vedere universitar. Așa am ajuns să avem acum peste 80 de terapeuți în aceste trei centre.
Mai mult, datorită mobilității facile din și înspre aceste 3 orașe, un pacient poate să își continue recuperarea în oricare dintre aceste 3 puncte, dacă activitățile profesionale îl obligă să părăsească pentru timp scurt sau mai lung propriul oraș.
Putem spune, astfel, că avem și din acest punct de vedere un sistem integrat, neexistînd practic diferențe între felul în care poți fi tratat într-un punct de lucru sau altul.
-Cum faci să mergi înainte, cum funcționezi?
-După cum ți-ai dat seama, cred în ceea ce se cheamă filosofie, și încerc să îmi dezvolt una și în ceea ce privește managementul timpului meu. În relația cu colegii mei cred foarte mult în echipă dar și în delegarea de competențe. Nu mă pot iluziona că aș putea fi mereu peste tot și tocmai de aceea le acord încredere celor care simt că o merită. Și, cu un management bun, reușesc chiar și eu însumi să fac zilnic pregătire fizică, astfel încît să chiar fiu un model pentru cei care își doresc să ducă o viață sănătoasă și echilibrată, plină de…flexibilitate.
