Mai demult copiii își doreau să se facă polițiști, pompieri, fotbaliști, medici, aviatori, învățători, cosmonauți, etc. Azi…lucrurile s-au schimbat. Marea majoritate a celor mici își doresc să fie IT-iști, oameni de afaceri sau să moștenească ceva terenuri prin zone bune, să le vândă cu bani mulți, să pună banii la bancă și să trăiască din dobândă. Nu?
Totuși…când o să fiu mare eu vreau să mă fac altceva…și anume…paznic. Credeți-mă pe cuvânt, cred că e meseria secolului. Mai este cineva din grupul nostru, persoană importantă…nu spun cine…care vrea același lucru. Poate o să nimerim în același loc, ne înțelegem…facem să fie bine…vorba aia…”o mână o spală pe cealaltă, iar amândouă…fața”
Există mai multe tipuri de paznici despre care o să vorbim aici, dar azi o să ne îndreptăm atenția spre cei care, cu sudoarea frunții lor, veghează la buna funcționare a școlilor românești. De obicei lucreaza 24 cu 48. Dimineața au activitate intensă, de luni până vineri. Unii au de lucru și în weekend, mai ales cei care „dețin” o sală de sport bună.
Sunt la curent cu tot ce mișcă în învățământ. Ei știu ce s-a dat la Evaluarea Națională, la BAC, știu cât de greu e ții ștacheta sus. Ba mai mult, se implică și emoțional. „Mă copile…bunu-to îi din Feiurd? HaHa…no` bine…zâ-i că-l salută Ghiță…știe el care…de la Metalu` Roșu…”. În fiecare zi trebuie să fie atenți să nu se bată copiii în pauză, să nu fumeze după colț, să nu parcheze nimeni în fața porții…sunt oamenii buni la toate.
După ce trece tumultul din prima parte a zilei…el îi conduce pe toți, cel puțin cu privirea, până la ieșire. Mai stă de vorbă cu profesorii și cu părinții veniți într-un suflet după copii. Apoi…închide toate porțile. Se bagă în coșmelia lui, dă drumu` la televizor și se uită la „Blestemul aurului înghețat” pe Discovery, apoi mută pe ProTv…unde acoperă două buletine de știri plus „Ce spun românii”, iar seara o încheie pe Animal Planet alături de Dr. Chris Brown…”Veterinar în jurul lumii”. Se mai uită și la „Vânătorii de mituri” sau la „Cum se fabrică…”, ba uneori aruncă un ochi și la telenovelele indiene și turcești. Când e meci, e altceva…atunci e bonus.
Partea asta a doua…de după-masă…e cea care-mi place și pentru care vreau să mă fac paznic. Sunt sigur că la asta m-aș descurca…mai ales că, încet-încet, începe să mă ajute și fizicul…
