L-am găsit zilele acestea pe profesorul Gheorghe Zamfir la Sala Sporturilor „Horia Demian” stînd la poveștile nemuritoare ale handbalului românesc cu un fost jucător al său și al celebrului Minaur Baia Mare, cu Nicolae Cenan.
Cu handbalul în suflet pe vecie, Gheorghe Zamfir e o enciclopedie a acestui sport. Își amintește în amănunt, an de an, poveste cu poveste, tot ce-a mișcat în handbal în ultimii 50 de ani. Iar ceea ce nu a trăit a studiat, pentru că nu degeaba a ajuns conferențiar universitar al Facultății de Educație Fizică și Sport.
Asimilat ani de zile de către sportivi sau suporteri cu un ins intransigent, dur în perioadele de pregătire sau antrenament, un om căruia „nu-i sufli în ciorbă”, Gheorghe Zamfir e acum un mare sentimental. Îi evocă pe toți elevii săi cu drag, trece în revistă întîmplări cu oameni care au făcut mult bine handbalului și găsește cuvinte de bine pentru majoritatea.
Dacă-l întrebi ce-a făcut într-o viață poți avea surpriza de a primi drept răspuns puține cifre dar multă emoție în glasul său.
Acest antrenor cu ștaif a dominat handbalul clujean juvenil decenii la rînd pe cînd se ocupa de Viitorul Cluj și lua o medalie de bronz în 2000 cu U Cluj după 30 de ani de secetă la acel nivel, chiar în ziua în care CUG-ul le desfăcuse contractele de muncă jucătorilor săi. Băieții lui băteau Minaurul cu 10 goluri diferență iar după aceea se trezeau șomeri.
Mai adaugă, în treacăt, un titlu de vicecampion mondial universitar luat cu echipa României în 1990 și-mi spune că astea au fost, pe scurt, rezultatele sale.
Noroc cu companionul său, Nicolae Cenan, care i-a fost elev, om în toată firea azi. Acesta lăcrimează cînd vine vorba să-și amintească acei ani în care a fost antrenat de Gheorghe Zamfir și mai lăcrimează o dată cînd îmi spune că de cîteva zile încoace se întîlnește cu mentorul său aici, la sala din Cluj, și deapănă amintiri. Amintirile din sport, cele care bat la orice oră și amintirile din armată și pe cele din dragoste. Pentru că amintirile sportivilor sunt și cu dragoste, și cu muncă, și cu sacrificii, și cu haz și cu de toate…
Acest Nicolae Cenan (multiplu campion național de juniori și coleg la Minaur cu Maricel și Nicolae Voinea, cu Palko, Mironiuc sau Panțîru) îmi spune că pe-atunci, cu Zamfir antrenor, o generație de juniori a jucat 80 de meciuri într-un sezon și a pierdut doar un meci…
Da, așa o fi, dă din cap Gheorghe Zamfir…Și-apoi completează: “cînd îmi amintesc cum erau anii de început, cei în care aveam drept vestiar o baracă în care făceam foc cu lemne de miroseam mereu a fum, îmi dau seama că ceea ce a urmat nici n-a fost atît de greu. Am format mereu echipe, niciodată individualități. Am crezut în acest spirit, cel de echipă, și asta cred că mi-a plăcut cel mai mult. Țin minte mai degrabă ieșirile noastre cu echipa, la iarbă verde, la o bere după meci. Acolo sportivii veneau cu soțiile, cu prietenele, cu copiii. Eu ajunsesem să fiu și antrenor, și bonă pentru copii și psiholog și antrenor cu pregătirea fizică și uneori și doctor. Astea sunt amintirile mele, cu ei, cu sportivii mei…”
Gheorghe Zamfir…Omul pe care-l vedeai mereu în sală acolo sus, în dreapta, umăr la umăr cu prietenii săi într-ale sportului și într-ale antrenoratului, oameni-simbol ai Clujului sportiv: Nicolae Martin, Constantin Bengeanu, Neluță Bânda, Gheorghe Roman, Nicolae Ienac, Vasile Geleriu, Tiberiu Rus, cu toții plecați în ceruri…
Gheorghe Zamfir, cu vocea lui critică, de pe margine, dar părintească, dacă e să socotești felul în care se raportează acum elevii săi la el.
Gheorghe Zamfir, cel care știe cum e să ajungi dintr-o baracă la un titlu de vice-campion mondial universitar sau cum e să urci pe podium cu U într-un handbal românesc în care altele erau echipele care erau încurajate pentru asemenea lauri.
Gheorghe Zamfir care e pensionar din 2012 dar care uită de asta și vine în fiecare dimineață la ora 9 la sală, probabil dintr-un reflex pe care nu-l poate controla. Stă cu Gazeta Sporturilor în față și cu un om de sport în dreapta. Și, din greșeală, cîteodată, cu cîte un jurnalist curios. Dar asta foarte rar.