A trecut 1 Decembrie. Articolul ăsta trebuia scris atunci, dar știți vorba aia…”omu` și când pică din copac…șede o țâră”. No` așe o fost și la noi. Folosind câteva expresii românești…o să încerc să vă povestesc în doi timpi și trei mișcări…cum o fost ziua de azi.
Am tăt umblat ca banu` rău și numa` amu sara am ajuns acasă. Deși se zice că „cine se trezește de dimineață, departe ajunge”…eu vă zic că nu e deloc așa, ci mai degrabă s-ar vâji „cine se trezește de dimineață, doarme mai puțin”…io m-am trezit azi dimineață la 5:32 și n-am ajuns mai departe de Mărăști. În schimb…am dormit mai puțin. Pe principiul…Dai un ban, da` știi că nu-l mai ai.
Pe când să fac un duș…întreb…”A venit apa caldă?”…”A venit, da-i rece!”…no…vorba fraților din Moldova nostă…”Nica-i bun?”
Pornesc spre muncă nialcoș…nu m-aș da pe-un jeb de cuie. Îi drept că fac pe niznaiu când vin bocterii, da până la urmă…nu-i treaba măgarului de unde beu oile apă. N-am mai vrut să umblu teleleu…așe că m-am dus ață la muncă.
În final vă zic că-s mândru că-s român! Bine, eram mândru și dacă eram britanic, italian, francez, spaniol, american, canadian sau uruguayan. Nu vreau să-mi iau nasu` la purtare…dar vă zic cu mâna pe inimă că ca românu` nu-i niciunu`…unde-s doi…putea fi unu! Ușor, bre! Las-o jos că măcăne! Am sesizat și eu cacofonia, da` păntru aia nu mă sparg în figuri!
Cam atât pentru astăzi, dragii mei. Numa` bine, rău la nime`!
