Să-ți aduci pruncul la baschet ca să- i arăți că încă e prea mic și nu face față, iar el să te îngroape jucând la adversari, asta înseamnă să fie mafiot. Ba a luat și titlul de MVP, că în meciul decisiv a băgat 5 din cele 12 coșuri. Iar ca să fie meniul complet, tăticu-său, adică eu, a pierdut la libere și a trebuit să scrie cronica.
Cam atăt despre Robiță new-entry direct, care nu e chiar new că a mai jucat o dată cu noi, acum vreo patru ani, când ne mișcam pe terenul din Parcul Central.
Acum, despre confruntări.
Am început un 5 la 4 clasic, cu sniperii Silviu și Paul în echipa mai mică, completați de uriașul Oli și spiridușul Mădălin.
Noi cu super-Lemnaru pe tot terenul, Chertes imbatabil sub panou, cu Tebu la susținere, completați de Blagu la coordonare și de subsemnatul, care am dat tot ce am avut mai bun, să nu mă fac de râs în fața pruncului.
Am început cu un 3 – 0 sec, pentru că, de data asta, dl. Blag, asemeni lui Dusko, a gândit o echipă muncitoare, nu una de individualități, care să tragă fiecare pentru el.
Apoi, pe fondul relaxării, și-au intrat în mână Paul „Helcioiu” și Silviu și ne-au furat un meci.
După care, pe sistem CSM „Asehoți” Oradea a schimbat regula în timpul jocului, l-au naturalizat pe Robiță, care, ori-și-cât, are 4 ani de baschet la activ + unul de handbal și, profitând de faptul că noi avem, totuși o vârstă, au egalat la 3.
Am dat-o la pace, Chertes și adversarii au dat-o și pe aruncări de 3, antrenament după meciuri, după care ne-am mutat la 4Champions unde, evident,ca niște chibiți de 5 stele ce ne aflăm, am dat-o pe analiza transferurilor la fotbal.
Fără să știm noi la fix cine vine, pe unii de care bănuim că ajung la U ne-am bucurat, pe alții, mai puțin cunoscuți, îi așteptăm să facă ne surprindă făcând treabă bună, cât despre petardele care, cică, vor să (re)vină, mai bine să pocnească pe unde sunt, decât să explodăm noi, văzându-i.
Acuma, dacă se confirmă că vin sau nu, nu știm noi. Dar ce chibiți am mai fi noi dacă nu am dezbate „în alb”.
Și cum să încheiem fără să-i urăm „La mulți ani fericiți!” marii noastre sportive Aurora Dragoș pe care noi, ăștia care avem o preafrumoasă vârstă, am admirat-o, respectat-o și iubit-o pentru titlurile pe care le-a adus Universității și Clujului, 8 dintre ele, începând cu cel de la Satu Mare, eu prinzându-le în tribună.
