Unde să tot călătorești, mi-am zis într-o bună zi. Adică într-o zi proastă, dar așa e expresia consacrată, „într-o bună zi”. Am colindat pe vremuri multe țări cu mintea înainte să le văd pe unele, puține, și în realitate.
Dar de dată recentă, ca să nu mai spunem într-o bună zi, mi-a venit să mă las de călătorit, așa cum se lasă omul de fumat sau de băut.
Am ce face și fără călătoritul ăsta. Adică pot călători și altfel.
Caut străzile cu tei, de exemplu. Știu cîteva, pe unele le cunosc bine iar pe altele pe de rost.
Te izbește mirosul teilor, cadou nesperat, venit din senin, numai bun pentru a-ți aminti că ești fericit dacă poți face un lucru atît de simplu: să simți acest parfum.
Fac un exercițiu. Pășesc, dintr-un capăt în altul al străzii pline de tei gîndindu-mă în primă instanță la asta: la cît de fericit ai putea fi doar respirînd acest parfum.
Dacă ai mai citit vreun rînd la viața ta, despre tei, te poți juca amintindu-ți de el. Poate fi de Ionel Teodoreanu, că tot era maestru și în acest domeniu.
Te poți simți atît de bine încît îți poate veni să refaci traseul și în sens invers, că doar nu se poate întîmpla ceva esențial în acest timp în care-ți faci tu de cap întorcîndu-te pentru a mai mirosi o dată teii.
Și gata. În 15 minute ai călătorit.
Și nici n-a costat mult.
