Mugur Pop captează atenția deși nu își propune niciodată asta. Face acum un lucru ce atrage precum un magnet: proiectul Școala lui Gerula e despre natură în forma ei cea mai pură dar în același timp e despre oameni, cai, prietenie, camaraderie, despre inimă și viață.
Părinții care-și îndrumă copiii spre Școala lui Gerula sunt încîntați iar micii participanți nu se dau duși de la aceste expediții spre suflet și minte pe care Mugur le coordonează așa cum doar el știe.
Am vorbit despre asta cu prietenul meu Mugur și-am înțeles din prima ce face, mai ales cînd mi-a dat următorul exemplu.
„Eu am avut noroc să învăț de la niște oameni buni. Azi le-am zice mentori. Eu le zic oameni buni. Unul dintre ei a fost Marc Lhotka. El mi-a scris așa, la un moment dat, cuvintele lui impresionîndu-mă și făcîndu-mă să le țin minte și azi: Le meilleur role de l/homme qui croit savoir est de transmettre. Și-atunci noi asta facem. Ne luăm rolul în serios și tot ceea ce cunoaștem transmitem mai departe.”
Și imediat ce mi-a spus asta am și căutat mai multe despre acest Marc Lhotka, un personaj monumental care a fost o figură emblematică a turismului ecvestru, președinte al comitetului regional ecvestru d’Ile-de-France intre 2002 și 2014, remarcabil pentru curiozitatea sa în materie intelectuală, om de vastă cultură, spirit enciclopedic deosebit. A traversat Sahara, Caucazul, Uzbekistanul, specialist de talie mondială în ceea ce privește lumea ecvestră căreia i s-a dedicat într-un mod absolut particular.
Într-o excepțională prefață a ceea ce se cheamă Ghidul Practic de Turism Ecvestru (scris de Marc Lhotka) un alt nume sonor, în persoana lui Jean Louis Gouraud vorbește la superlativ despre acest nume imens, despre Marc Lhotka.
Iar noi înțelegem mai bine ce înseamnă o dedicație pentru Mugur Pop venită din partea lui Marc Lhotka.
Și-așa se leagă, iată, poveștile.
Cea a unor oameni care i-au transmis lui Mugur lucruri ca acelea pe care Mugur al nostru le dă mai departe copiilor și tuturor care au minte și inimă să îl asculte și să îl simtă.
Iar copiii din școala aceasta a vieții căreia îi spune „a lui Gerula” devine o școală a unor oameni ce vor deveni puternici pentru că descoperă de mici că sunt în stare de lucruri mari.
Sau, dacă vreți, auziți și varianta oficială, din partea lui Mugur (adică în stilul lui Mugur):
„Ne-o lovit valul cu tabere si construcții și cu organizare de Dacfest în vreme de holeră. Abia acum m-am adunat să îți spui în două trei vorbe ce facem noi cu Școala lui Gerula. Facem că ne distrăm și învățăm copiii lucruri adunate în ani și în inimă. Nu ținem nimic ascuns, că e vorba de cai, de natură, de hărți sau trucuri de cătană aflată în situație de supraviețuire. Facem adăpost de vreme grea, învățăm noduri utile, învățăm despre plante și schimbările naturii. Adică tot ce ne poate face mai autonomi în sălbăticie.
Copiii descoperă de la 9 la 16 că pot cunoaște mult mai multe despre lumea ce îî înconjoară dacă își rafinează simțurile, așa că in fiecare zi unul din cele 5 simțuri e mai tare în atenție. azi e mirosul, maine gustul, poimâine vazul, joi e simțul tactil, iar vineri la final e auzul.
Am facut structura asta pentru că simțurile sunt un fel de decodoare pentru înțelegerea lumi , a naturii.
Vorbim despre schimbările din natură și semnificația lor, dar și despre noi și cai de-a lungul istoriei, așa cum stă bine unor călăreți și oameni de cai ce ne aflăm.
Mi-ar fi drag să vii să vezi cum ne umplem inimile cu bucuria copiilor. Și îmi dau seama ca nu am gresit când am ales să fac ce fac de atâția ani și pentru tot restul anilor ce mi-au rămas”.
No, așa-i că nu era nevoie de multe introduceri ci ar fi fost de ajuns să vorbească de la un capăt la celălalt doar Mugur? Pentru că poate convinge pe oricine din lume că face lucruri din suflet și pentru oameni.
