De fiecare dată cînd ne este gazdă la baschetul nostru ce stă să împlinească 10 ani Mihai Simu este la înălțime. Și la propriu și la figurat.
Așa s-a întîmplat și în sîmbăta aceasta cînd ne-am strîns 7 oameni la un panou să ne biciuim organismul și să facem o demonstrație de rezistență pe parcursul a două ore de joc nebun în care ne-am rotit una într-una.
Mihai Simu, gazda, fost baschetbalist de performanță, a fost și de data aceasta cel care a imprimat nota de profesionalism ce nouă se prea poate să ne lipsească. Mi-a indicat și mie o schemă la o repunere, m-am făcut că înțeleg dar am pasat exact pe dos și am ratat. Așa că no, există șanse să înețelgem ce vrea Mihai de la noi, dar probabil în anul 2020…
Radu Simu e fratele lui Mihai și omul nostru de încredere care mereu ne face acest minunat cadou de a ne invita la mișcarea aceasta alternativă pe teritoriul…familiei. Azi a jucat mult mai disciplinat, mai pentru echipă, singurele lui ieșiri (dar nu de calibrul celor pe care le-a etalat eu acum o săptămînă) fiind la adresa fratelui său care l-a acuzat de lipsă de fair-play. Bine, și unul și celălalt au glumit în legătură cu asta, dar cronicarul trebuia să menționeze ceva, nu?
Călin Ilea a dat un coș uimitor, n-am văzut așa ceva decît în NBA, practic după ce l-a dat putea pleca la duș și direct acasă pentru că și-a făcut datoria și numărul doar prin acel procedeu. A mai stat însă, cît să mai pierdem niște meciuri. Oricum, cu el și cu Mihai țin minte că am stat 4 meciuri pe teren (că așa era regula: învingătorii stau), pierzînd apoi un al cincelea dar doar datorită oboselii.
Chertes a fost omniprezent, ca de obicei, chiar și atunci cînd a stat pe margine. Din nou a produs faza zilei cînd după ce a stat un meci pe tușă primul lucru pe care l-a făcut cînd a intrat a fost acela de a bea apă. Din tribune a venit și replica: Ai obosit deja?
Dani Rus a avut atitudine de killer. Omul a marcat din orice poziție: de la distanță, în urma unor pătrunderi, a marcat chiar și cînd nu a aruncat la coș. Practic, deși nu s-a oferit titlul dintr-o grabă excesivă a organizatorilor, el a fost cam cel mai bun de pe teren.
Oli Botezan a jucat cam cel mai bine de cînd vine la mișcare. Mai puțin emotiv decît de obicei, dar la fel de zîmbitor, Oli a fost surpriza plăcută a zilei.
Blag a scris cronica, deci ar fi putut să se laude, că doar avea tastatura la mînă, dar n-a făcut-o. Poate data viitoare să aflați mai multe, cînd va scrie cronica Rus. Sau Liviu, sau cine mai știe oare…
