Pentru că mai primesc complimente gen „odarvai” ce fit ești, ce ai mai slăbit și alte din astea, o să vă spun o poveste de alt…gen.
Adică: fugind eu așa, cum fug oamenii, mă oprește pe final de alergare o doamnă. O doamnă cu un aparat din acela care culege frunze singur. Are ceva motor cu benzină cred. Și face zgomot, dar nimic din toate astea nu sunt spuse pentru că ar deranja. Că în fond după acțiunea asta se culeg niște frunze…
Și-mi zice:
-Tulai doamne, da obosit mai ești, domnule!
Bine că mi-a zis pe final „domnule”, că asta a avut darul de a mă face mai atent la ceea ce a urmat.
Și-a zis așa, după aceea:
-Hai să-ți fac o poză, să vezi cum areți!
Și-așa că i-am dat telefonul și mi-a făcut o poză.
Dar asta nu a fost tot.
Zice: să te învăț. Dacă apeși pe butonul ăsta poți să îți faci singur de acuma, să vezi cum areți singur.
Și așa am făcut (deși știam, dar no, am făcut).
Așa că dacă ar fi să legăm povestea cu preambulul ei, să știți că nu „areți” bine după ce fugi.
Ba dimpotrivă.
Puteți vedea privind poza astea.
