Întîlnirile noastre sportive de sîmbătă chiar așa sunt, ca in titlu.
Suntem animați de aceeași dorință fierbinte de a face sport, de a ne mișca și de a da tot ce putem pe teren. Se simte asta și ne simțim bine împreună.
Azi a fost un meci teribil. Adică 5 meciuri teribile, cu peripeții, cu întoarceri de scor, cu murit pe teren și cu eterna caterincă de după.
Am început un 4 la 4 cu Gherman, Miclăuș, Mihai și Radu Simu, versus Blag, Lăpușan, Liviu și Florin.
Ne-au scos baschetul din cap primele două meciuri. Apoi, din păcate, Gherman s-a accidentat nasol de tot și i-a lăsat locul în teren lui Lemnaru, ajuns un pic mai tîrziu.
Ei bine, pe cînd credeam că masacrul va continua, s-a întîmplat minunea, adică revenirea noastră.
Am recuperat de la acel 0-2 la meciuri și am ajuns la 2-2.
Am intrat in decisiv și acolo a fost un meci de poveste. Pînă la urmă am cîștigat noi, cu 14-12, adică în prelungiri. Tot așa de bine puteau cîștiga ei, pentru că în ansamblu a fost o zi în care cu greu puteai spune care dintre cele două echipe a fost mai bună.
Om cu om ar fi așa:
Gherman, în zi de grație. A fost omniprezent, a condus atacurile exemplar, a avut mînă bună, a pătruns, a fost vivace, părea de neînvins. Din păcate l-a învins o întindere și s-a retras în meciul 2.
Lemnaru, deși venit tîrziu, s-a trezit la timp pe teren, unul pe care l-a arat literalmente, reușind să aibă o contribuție importantă la toate realizările echipei sale.
Miclăuș a fost ca un metronom, exact, atît în apărare cît și în postura de distribuitor de pase.
Radu Simu a excelat pe pătrunderi, a pasat bine cu fratele său, a fost faultat, a rezistat, a fost un exemplu azi pentru noi toți.
Mihai Simu este, dincolo de statura impozantă, un caracter pe măsură. Nu comentează, nu intră în dispute verbale cu nimeni, își vede de joc, e fair-play, se vede că are sînge de jucător adevărat. A fost vioara lor întîi după retragerea lui Gherman.
La noi:
Lăpușan a făcut un efort supraomenesc pentru a ne ține vii, pentru că la un moment dat, la acel 0-2, chiar păream terminați. A pasat minunat, a aruncat de la distanță și ne-a scos de multe ori cu asta, a alergat deși era la un moment dat la capătul puterilor, ce mai încolo și încoace, a fost peste tot și peste toți.
Liviu, deși într-un picior de cîteva săptămîni, măcar n-a fost într-o ureche. A tras de el, a tras și de Mihai Simu, a aruncat bine de afară, s-a repliat, a muncit, și asta ne-a ajutat.
Florin e siderat încă de faptul că joacă la noi, el era obișnuit să nu îl certe nimeni. Eu azi m-am abținut, dar Lăpu și Ciucă nu. S-a scos la final, plătind niște cafele, să fie primite.
Cu Blag ce să zicem? Poate că a dat coșul victoriei finale, ceea ce pare să ajungă pentru lauda de sine, nu?
Bine că i-am bătut. Că dacă nu iar n-aveam chef să scriu cronica.
