Cronica jocului de azi a scris-o Mihai Miclăuș.
„Deși pare ecuație absurdă, am arătat că a fost perfect valabilă. Asta demonstrează că baschetul nu e pentru premianți, doar matematicienii și-ar prinde urechile cu rezolvarea. Chiar dacă explicația e banală. Scorul a fost 3 – 3 și am jucat 5 la 4.
Nu mai spunem la nimeni că ăi’ mai mulți am fost conduși inițial cu 3 – 0, dar am revenit spectaculos, mai ceva ca Middlesbrough în meciul cu Steaua. Cei cinci am fost Simu cel Mare, Ciucă cel Viteaz, Gherman cel Iute, Chertes zis Stâncă și, cu voia dvs., subsemnatul. De partea cealaltă, Mițu Racovițan, când ne-am strâns, voia să joace în echipa de cinci, că, cică, nu poate alerga. Da’ să ne-ngroape de la 3 a putut. Că a avut, cred, procentaj de 100% și a aruncat de cel puțin două, trei ori în fiecare meci.
Alături de el au fost copilul David, care între timp e major și în câteva zile dă BAC-ul, apropo, pruncule, multă baftă!, Miși mare mingicar, dar și aruncător de 3 și Radu Simu, care, de data asta s-a depășit pe el, iar în multe faze și pe noi. De data asta am hotărât să nu mai jucăm cu porțile închise și am avut spectator de gală, pe Mihai Lăpușan, care are probleme la cot, dar unii am priceput că-l doare-n cot de baschet.
Atât putem și noi, ce să facem.
La repriza de după, de la 4Champions, am vorbit de transfrruri, de echipe mari și mici, de antrenori, jucâtori și turnee. Ce-am vorbit nu mai țin minte, iar dacă mai țin, nu mai știu. No, cam asta ar fi de spus, că vine perioada de concedii și trebuie să ne împărțim și noi, să plecăm pe rând, ca să fim combatanți și pe perioada verii. Care apropo vară, cred că la Cluj, anul ăsta a căzut într-o joi”.
O cronica de Mihai Miclăuș
