Am fost și eu în tribunele de la Galați, și nu o dată, ci de mai multe ori. E ca peste tot, în mare: multe semințe.
Sigur că o prezență în grupele Champions League ar fi trebuit să schimbe multe dintre obiceiurile tribunei, doar că lucrurile s-au întîmplat prea repede pentru formația de la Dunăre și poate că încă lumea nu e chiar pregătită pentru o asemenea schimbare.
Ultima demonstrație că mai e mult pînă departe din punctul de vedere al înțelegerii fotbalului, în primul rînd, și apoi a finețurilor lui, a fost acest episod consumat recent, cînd o parte dintre spectatori l-au contestat pe Dorinel Munteanu.
Sînt lucruri care se fac, și altele care nu se fac. Ei bine, să îl fluieri și să îl șicanezi pe cel cu care acum cîteva luni te aruncai prin piscine și căruia îi ovaționai numele cu orice prilej, nu se face. Nu de alta, dar o echipă mică precum Oțelul ar trebui să țină minte astfel de momente, să le pună în ramă și să se mîndrească cu ele o viață, pentru că nu s-au prea întîmplat în istoria echipei.
Suporterii echipei poate nu știu exact pe ce lume se află, nu cred că știu ei cine dă banii, cine plătește salariile jucătorilor, dar au devenit peste noapte foarte exigenți. Procedînd astfel cu antrenorul care a adus titlul național la Galați (performanță aproape incredibilă), cei din tribună nu fac altceva decît să confirme o zicală românească ce se potrivește, cred, foarte bine în cazul acesta: “Și sărac, și cu pretenții!”
