Lucian Ban a construit o trupă absolut fenomenală, cu muzicieni de calibru care au reușit, împreună, să lasă cu gura căscată audiența de aseară. Sala Operei Maghiare a fost plină ieri, la 25 de lei biletul, iar atmosfera a fost una pe măsura evenimentului.
Cu mare bucurie am observat că Lucian Ban a construit band-ul aplelînd și la instrumentiști clujeni, pe doi dintre ei cunoscîndu-i și eu, am fost colegi în copilărie la Liceul de Muzică, mă refer la Ștefan Dobrican (trompetă) și Mircea Neamțu (trombon). Ceilalți doi clujeni au fost Gabrie Gyarmati (trompetă) și Gabriel Cupșa (corn). L-am revăzut și pe Cristian Soleanu (saxofon tenor), unul dintre cei mai buni saxofoniști din țară și pe Cătălin Milea (saxofon alto), care trăiește în Olanda.
Vedetele au fost Sam Newsome (saxofon sopran și orchestrator), Joe Bowie (trombon), Eric Revis (contrabas), Nasheet Waits (percuție) și bineînțeles Lucian Ban (orchestrație și pian).
Ce au făcut pe scenă a fost la superlativ: demonstrații de virtuozitate, orchestrații fine, interpretări fără cusur, sincronizări perfecte, sunet desăvîrșit, show profesionist din toate punctele de vedere.
Mi-a plăcut atmosfera. Am întîlnit foarte multe cunoștințe, oameni pe care îi știam împătimiți ai muzicii, fini cunoscători, e reconfortant să te întîlnești cu astfel de persoane, care nu vin acolo din snobism sau ca să își etaleze ținutele (cunoașteți genul acela de evenimente, la care te uiți în jur și te întrebi ce caută oamenii ăia acolo). Mi-a plăcut și că teatrul are un loc special unde poți să te așezi și să bei o cafea, un suc, chiar și un pahar de vin, loc unde poți vorbi în tihnă.
Sonoritățile au fost unele speciale, au îmbinat muzici tradiționale transilvane (ungurești și românești) cu cele ale jazz-ului pur, am auzit și o variantă electrizantă a unei învîrtite de pe Mureș (e muzica de pe genericul emisiunii Tezaur Folcloric). A fost o plăcere, o seară specială.
PS
A fost și o întîlnire PMOB, că tot era în apropierea parcului: Raimonda (ea a cumpărat biletele, a fost promoterul spectacolului), Nada (foarte elegantă, cu un aer distins), Mihai Chiper (tras prin inel, proaspăt bărbierit), Tibi Fărcaș (singurul care nu s-a sinchisit de anunțuri și a intrat cu aparatul foto-apropo, nu mi-a trimis nici o poză, de aceea nu e ilustrat materialul), soția mea (despre care nu am voie să fac remarci). Și, v-ați prins, am fost și eu acolo.
Despre asta a scris și Tibi Fărcaș, aici.


1 comment
Placerea a fost de partea mea, deoarece pe langa faptul ca am fost la un concert special, am fost in compania unor oameni speciali.