Am așteptat verdictul medicilor în cazul baschetbalistului Tyler Morris pentru a scrie aceste rînduri.
Am fost în sală la recentul meci Mobitelco-Antwerp Giants și am văzut momentul accidentării lui Morris. Talonat de Black, de la oaspeți, împins în cădere, se dezechilibrează și cade necontrolat, piciorul i se răsucește iar durerea devinde greu de suportat, urletele lui se aud în liniștea mormîntală a asistenței.
E ridicat după minute bune, sala îl aplaudă și apoi este dus la spital. Vine și diagnosticul, ca o bombă: ruptură de ligament încrucișat anterior. Cu o astfel de chestiune poți sta pe tușă chiar și 6 luni (deși, la cum îl știm pe Morris, ambițios, s-ar putea să se refacă puțin mai repede).
Problema pe care vreau să v-o supun atenției este alta. Ea se referă la granița aceasta atît de îngustă între gloria sportivului de performanță și riscurile pe care le incumbă performanța. Iată cum idolul Clujului, omul care a adus titlul anul trecut, se accidentează grav la un meci care nu avea mari implicații în clasamentul grupei, pierde sezonul și își periclitează chiar și cariera, asta în cazul nedorit al unei recuperări îndelungate sau, Doamne ferește, al unei recidive.
Iată fața nevăzută, meschină, rea, a sportului de performanță. Iată la cîte riscuri se expune sportivul de performanță, iată care pot fi momentele cheie în cariera unui jucător, altele decît cele în care cunoaște gloria.
Acum e interesant de urmărit cum vor ști cei din club dar și cei din tribune să îl susțină pe Tyler Morris. Pentru că băiatul ăsta cu inimă mare merită din plin ca lumea să îi fie alături. E omul cu titlul, omul care crede orbește, cum numai americanii știu să o facă, în victorie.
Acum e nevoie să îi transmită clujenii forță și energie pentru a se recupera cît mai grabnic.
PS Și pentru că tot m-a întrebat Tibi Fărcaș cum e cu Batistuta, citiți aici.
1 comment
Singurul PG de meserie din echipa si probabil cel mai bun distribuitor al campioanei va privi restul sezonului de pe margine. Pacat! Mare pacat. Asa e in baschet. Genunchii si gleznele sunt pe „teren minat” tot timpul!