Ivansuc e la antrenament. E prin anii 60. La antrenamentul lui U sînt peste 1.000 de oameni (asta am citit-o undeva, cică asta chiar așa a fost), ca de obicei. Și Ivansuc face cîteva duble, apoi o preluare peste cap (ca la golul pe care l-a marcat în finala Cupei României), șutează la poartă și înscrie. În poartă era Moguț, care nu era supărat, zîmbea, știind că e greu să aperi un șut de-al lui Ivansuc.
Paul Marcu, Traian Georgescu și Pavel Grăjdeanu aplaudau execuția, de undeva din lateral.
Dan Anca și Iosif Szoke, mai tinerei, luau notițe, pe o bancă plasată foarte aproape de poarta aceea la care șuta marele Ivansuc.
Erau acolo, în visul meu și Remus Cîmpeanu, și Mircea Neșu, și Mircea Luca (el era în trening, nu se antrena, nu știu de ce).
În visul meu antrenamentul s-a și terminat cu faza asta, cu golul acesta marcat spectaculos de către Zoli Ivansuc. Și parcă Ivansuc, marele Ivansuc, le-a făcut semn celor 1.000 de spectatori din tribune spunîndu-le că sînt invitații lui la Conti.
Și toți spectatorii i-au așteptat pe fotbaliști să iasă de la dușuri, s-au aliniat apoi în spatele lor, și au plecat din fața stadionului Ion Moina, prin parc, apoi prin Piața Păcii, scandînd tot drumul Hai Știința (poate și Haide U, că în vis se amestecaseră lucrurile puțin), pînă la Conti. Și la Conti, la o masă, într-un colț, erau Negoiță Irimie, și doctorul Mircea Luca (în civil, nu știu cum ajunsese înaintea lor acolo), și chelnerii roiau, nu mai văzuseră niciodată 1.000 de oameni intrînd acolo…
Și au cîntat toate cîntecele posibile și imposibile, pînă cînd, spre seară, cineva a făcut un pariu cu Ivansuc: nu credea că Zoli ar fi în stare să îi mai dea un gol lui Moguț, tot așa, cu o preluare peste cap și cu un șut direct în vinclu.
Și Zoli Ivansuc s-a ridicat de la masă, la fel a făcut și Moguț, cineva a venit după ei cu o mașină și i-a dus din nou pe iarba de pe stadion. Omul cu pariul era pe margine. Cineva i-a pasat lui Ivansuc, el a preluat mingea peste cap, și apoi, din vole, a tras direct la vinclu, cu toată opoziția lui Moguț. Și omul cu pariul a trebuit să plătească tot ce au consumat la Conti fotbaliștii și cei 1.000 de spectatori. Ca să facă față și-a vîndut toată averea.
Asta am visat. Sau poate am inventat visul ăsta, nu mai știu.
PS Nu am auzit ca visele să aibă și o morală. Dacă voi găsiți vreuna, puteți să o adăugați aici.
11 comentarii
sigur s-au strans la Conti si nu in Diesel? 🙂
vis imposibil.
Daca visul era realist, fraza corecta era „Și toți spectatorii i-au așteptat pe fotbaliști să iasă de la dușuri, s-au aliniat apoi în spatele lor, și au plecat din fața stadionului Ion Moina, prin parc, apoi prin Piața Păcii, scandînd tot drumul „M*IE MACHADO”.
🙂
io stiu de ce era in trening Mircea Luca! Pai, ii cu o generatie inaintea celorlalti! Like.
Da,visele se pot inventa de oameni valorosi care sa le impartaseasca si celoralti. PS. tare si asta cu Diselu 🙂
Subtil.
Io personal visez cum anumiti conducatori de cluburi si neni de la Federatie joacă undeva, pe vreun maidan din Honolulu fotbal sau ce vor ei. O fac excepţional. O fac atât de bine, încât uită să se întoarcă în Românica şi-i lasă pe jucători să respire liniştiţi şi sa joace şi ei, la rândul lor, fotbal adevărat, dar pentru noi.
mda, pe vremurile alea suporterii se intelegeau asa bine pentru ca primeau ‘atentiile’ de la conducere la vedere, nu ca si acuma doar pentru unii suporteri!!!
Domnu’ Ovidiu, ce sa inteleg, ai fi vrut sa traiesti atunci, sa prinzi echipa aia de poveste!!?
Frumos, foarte frumos!
Bravo , Ovidiu ! O farama de istorie , asa , ca un vis. Poate inventat , poate real. Nici un gesepeteve sau sportpunctro sau digiuri nu vor putea vreodata sa ajunga la sufletul oamenilor cum ajungea o preluare a lui Ivansuc , o parada a lui Mogust , un gol cu capul al lui Adam sau un tackling pur englezesc a Doctorului Luca.
„Vise” asemanatoare sunt probabil la Arad cu Domide si Vaczi , la Ploiesti cu Mocanu sau Pahontu , la Brasov cu Adamache sau la Craiova cu Oblemenco sau Deselnicu.
Cat despre „mistocareala” unui superman , nu e altceva decat dovada ca visele pot fi la fel de greu de citit ca orice carte serioasa. Supermane , supermane , visele de genul asta nu pot fi „realiste” pentru simplul fapt ca vin din istorie. Daca vrei „realiste” cauta-le pe schele !. Si fi fericit cu ele !
Asa , poate se mai desteapta si „unii” , visul descris de Ovidiu e un fapt real , o intamplare adevarata din aceeasi categorie cu bejenia de la Sibiu , meciul cu Vasas-ul anului 1945 sau meciul „revansa” al lui Al Vasile cu Dinamo . Dar ce sa stie un superman , pentru care istoria incepe in 2003 ! Ba nu , mai aproape de zilele noastre , ca doar nu facem file de istorie din pasele lui Mijin sau Pedro Oliveira ! E mult prea putin !
Ce vise, ce vremuri, ce intamplari, ce oameni, ce caractere !!!
Sunt multe de povestit din aceea perioada, reale si impresionante. Multe intamplari amintite acum doar la spriturile din ce in ce mai rare, de catre oameni din ce in ce mai batrani .Poate d-nul Remus Campeanu, sau poate unul din cei din garda veche care mai traiesc ar trebuii sa scrie o carte. Sa nu se piarda… viata asa cum a fost ea atunci. Sa nu se uite niciodata de Ivansuc, de dr. Luca, de Marcu, de Campeanu, de Petru Emil,de „Filu” Muresan , de Mogut, de Lae Chiorul si motocicleta sa :)…sa nu se uite de oamenii simplii care-i iubeau si dadeau ultimul sfant din buzunar numai sa bea un sprit cu „tunarul de pe somes” sau/si cu Zoli Ivansuc .
EI stiu sa va spuna mai multe. Si nu au fost vise !