La mine în cartier s-a liniștit treaba.
Acum o vreme, unii claxonau. Așa, pe înserat. Într-un top al lucrurilor care mă enervează, claxonatul e clar printre primele zece.
Am văzut pînă și polițiști care, aflați la volan, dau un claxon ca să îl facă atent pe un coleg de-al lor aflat pe trotuar. Așa ceva…
Restul le știți, cu claxonul de la stop (aproape la fiecare schimbare de culoare se întîmplă asta, e ceva de casa de nebuni…)
Bun, deci revenim la cartier. Unii claxonau. Așa, fără motiv. Se făcea seară și claxonau.
Alții aveau răhățele din alea care sună cînd dai cu spatele. Nu știu ce sînt alea, dar sînt foarte enervante. Alea ori sînt pentru pietoni, să audă că se îndreaptă o mașină înspre ei, ori chiar pentru șoferii aflați la volanul propriei mașini, ca să își dea seama că se mișcă autovehicolul pe care îl conduc (în acest ultim caz se recomandă și un consult medical). Bun, deci și alea sunau pînă mai ieri.
Și mai sunau alarmele. Dar astea parcă erau programate. În miezul nopții, aiuritor, continuu, răsuna valea de ele.
Și acum, șoc. De vreo două săptămîni e liniște. Dar chiar liniște. Nu știu ce s-a întîmplat, dar nici nu cercetez. Las-o așa, că e foarte bine.
PS
Nici nu mai zic nimic de biserică, o vreme, pentru că măcar ăia au ore fixe cînd dau mai tare sonorul. Oricum, mai nou dau și eu tare sonorul la Viața Satului, în paralel, e un fel de concurs pe care l-am inventat. Așa ies destul de cîștigat duminica, mai aflu despre vaci și boi. Lucruri noi, la asta mă refer.
