O cronică pe din două (de Raimonda şi Patrice)

 A câta tura este? întreabă Daniel
– a 3-a, răspund eu (Raimonda)
– cred că din iarnă nu am mai alergat atât…
Am încercat să redau chintesenţa a ceea ce a fost alergarea de azi, 4 iulie 2012: o nouă sâmbătă, o nouă întâlnire cu mâna de prieteni care renunţă cu uşurinţă la leneveala matinală a primei zile de weekend. Azi, Ovi Tebu, Rus Daniel, Patrice şi Părintele (Mihai Medan).

Ca să intru mai în detaliu, ne-am întâlnit, ca de obicei, la ora 9 la intrarea în parc dinspre stadion şi ne-am pus pe alergat, în grup oarecum compact, uitându-ne după praful lăsat de adidaşii lui Patrice. Dar nu ne putem pune cu profesioniştii, putem doar să îi respectăm şi să încercăm să le urmăm exemplul. Dacă ne ţin picioarele 🙂

Odată încheiată această activitate, ne-am reîntâlnit la terenul de baschet, unde în completare i-am găsit pe Răzvan Zăvăleanu, Călin Ilea şi deja prietenii vechi Lucian şi domnul în negru (regret, dar nu i-am reţinut numele).
Ce s-a întâmplat pe terenul de baschet vă povesteşte Patrice, eu nu am putut onora această activitate. Ȋn schimb, i-am regăsit pe băieţi la cafea, unde povestile au fost în jurul prestatiei lor de la baschet.

Meteoric, la cafea a venit şi Fărcaş, care, deşi accidentat, nu poate sta foarte mult departe de noi.
Răzvan, să te bucuri la maxim de Ştefan!
Ovidiu Blag, să ne trăieşti, că ne trebuieşti (la mulţi ani).
Patrice, ai legătura!
__________________________________________________________________________________
Cu puţin noroc, echipele au fost făcute de Călin Ilea şi Răzvan. De ce noroc? Păi pentru că Ilea a sperat că va juca şi Raimonda (ar fi vrut-o în echipa lui hmmm), da n-a jucat sic sic. Răzvan mă alege din start pe mine (Patrice), a simţit el că sunt în mână. Călin i-a mai luat pe Lucian şi domnul în negru, iar în gaşca lui Răzvan a tunat şi ne-a adunat pe mine, Ovi Tebu şi Părintele. La aşa echipă, aşa debut.

Un 5-1 sec, după nici 5 minute de joc. Apoi Ilea îşi mobilizează oamenii şi surpriză, 5-5 după alte câteva minute. Nu se putea aşa ceva. Am revenit, mai timid da` am revenit. Am pus câte un punct două în contul nostru şi, graţie a patru reuşite demne de un lunetist, realizate de mine :)), de remarcat că sunt primele coşuri înscrise de când m-am alăturat PMOB, am învins. Nu a fost uşor da` nici aşa greu ca la început, trăiască Ilea că m-a scăpat constant din marcaj :)).

A fost puţin prea multă linişte, lipsea sărbătoritul de mâine, La mulţi ani şi de la mine, da` ne-am descurcat. De cafea numai de bine, deja ştiţi ce s-a discutat, cum a fost vedeţi din imagini, dacă le pune cineva … hai că şi sâmbătă ne vedem. Răzvane, ia-ţi tată adidaşi de alergare că a trebuit să mă lupt cu mine însumi şi, culmea, dacă nu forţăm pe final poate ajungeam al doilea, că mă prindeau Raimonda şi gaşca din urmă :))

Ovi Tebu

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia