Mi-au sărit de pe fix geamurile de la mașină. Adică din chedere. Adică nu se mai închid sau nu se mai deschid, depinde cum privești lucrurile. Asta de ieri seara. Mecanismul, ceva.. Azi am dus mașina la amicii mei de la Compexit, Vasile Boca (omul care le rezolvă pe toate) și Dan Babii (de care v-am mai vorbit eu aici, dați un search…).
Dar nu asta am vrut să spun (pentru că între timp m-au și sunat băieții și mi-au spus că e pe bază de tei, că țin mașina sub tei și cleiul acela nu știu ce face și de aia se blochează geamurile, mă rog…).
Am vrut să vă spun că încoace, de la Compexit, adică de pe Calea Turzii, capătul străzii Bună Ziua și pînă acasă, la Hermes, am alergat. Așa am vrut eu, să văd cum e (am mers pregătit, în trening și în pantofi de sport, deci am deliberat actul).
Și nici măcar asta nu am vrut să vă spun, deși am avut ceva de alergat, vreo 4 kilometri probabil…
Am vrut să vă spun că am căscat gura la căsoaie (timp se poate spune că am avut, pentru că alergarea mea e mai mult decît ușoară) și mi-a atras atenția ceva.
Mai nou văd că nu mai e la modă să ai numere normale la casă. Adică să scrie pe ele și strada. Nu, acum e altfel. Ăștia cu căsoaie (nu toți, dar 90 la sută) își scriu numerele așa, cu cifre de o șchioapă, și dacă se poate și aurite (adică galbene) și atît. Am străbătut o stradă întreagă aproape și nu știam unde mă aflu, pentru că nicăieri nu scria chestia asta.
O fi frumos și așa, cu cifre aurite, dar măcar din doi în doi să-și scrie și strada, nu?
Altfel, bine. Cum era 8 dimineața și destul de frig, parcă praful de pe Bună Ziua era respirabil, ca să zic așa. Mare noroc că vine iarna, nu se vor mai ridica nori de praf pe acolo. Bine, ar mai trebui finisate trotuarele (dacă tot le-au făcut mari cît China), dar nu e grabă, merge și așa, cu bolovani care îți rup încălțămintea…
1 comment
vai de orasul nostru! Plin de tugulani cu viloace