M-am întîlnit cu o cunoștință (dar nu mai zic că e din Cananda, deși…) prin centrul Clujului. Era pe Napoca și se uita la clădiri.
E clujean, plecat în Canada (să zicem…) și acum e într-un scurt respiro aici.
În primul rînd mi-a plăcut că se uita la clădiri, adică în sus.
Toți oamenii se uită în jos. Fie preocupați să ajungă odată la destinație fie pentru că sus, la clădiri, cică nu ai ce să vezi, doar ești în orașul tău, cunoști foarte bine clădirile…
După logica asta numai cînd ești la Roma sau la Paris te uiți la clădiri, nu?
Să revenim.
Ne oprim, și vorbim. Și îmi spune simplu:
-Am ieșit din casă și dau o tură prin oraș. Mă uit la clădiri. Mă încarc pentru un an de zile privindu-le. Mi-e dor de Cluj și cît timp sînt departe mă gîndesc la el, la Cluj.
Asta e povestea, nu știu ce să înțelegem din ea.
Dacă e să mă întrebați pe mine, am înțeles că omul e îndrăgostit de Cluj.
Aici se pare că semănăm.
Unii vorbesc, trăncănesc, alții simt.
1 comment
Daca esti plecat de multa vreme simti lipsa Clujului!