Nu poți să te bucuri cînd o echipă românească o ia pe cocoașă în halul ăsta. Dar în același timp nu poți să nu speri că această înfrîngere usturătoare îi va deștepta un pic pe cei care păreau că o luaseră razna cînd venea vorba de a ridica în slăvi Steaua. Părea că nu mai avem ce scrie despre această echipă „galactică” (din punct de vedere sportiv) și-atunci ne-am apucat să vorbim despre băuturi miraculoase și alte prostii…
Chiar și în comentariul de ieri au fost cîteva încercări de a ne mai agăța de ceva, așa cum au fost aprecierile la adresa arbitrului, cum că ar fi condus cu greșeli. S-a spus inclusiv că Steaua a avut un gol valabil, deși toți cei raționali au văzut că în săritura din careul mic Szukala l-a deranjat pe portarul advers punîndu-i acestuia o mînă în față.
În tot răul sper să fie și un bine și să ne întoarcem la rațiune, la echilibru, la analize pertinente, pentru că dușul rece ne-a demonstrat tuturor că în timp ce noi ne ocupăm de prostii alții se ocupă serios de fotbal. Cu băuturi miraculoase sau nu, fotbalul românesc e cu o viteză sub cei de calibrul nemților de aseară. Cu melodii fredonate pe culoare sau nu fotbalul românesc e la ani lumină de decența afișată de cei care se respectă cu adevărat.
Și, pe final, o scurtă dedicație pentru amatorii de versuri, gen MM Stoica (din clasici, de data asta. Eminescu):
|
La steaua care-a rasarit Poate de mult s-a stins în drum |
 |
Icoana stelei ce-a murit Tot astfel când al nostru dor |
