De multă vreme așteptam o ocazie pentru a scrie aceste două cuvinte, Tempo U! Pînă acum parcă nu se legau cu nimic. Acum se leagă.
În avancronică am cam anticipat ceea ce s-a întîmplat în meci. U Cluj a bătut la Astra, o echipă umflată cu pompa, acum s-a convins toată lumea.
Sau, altfel spus, în campionatul românesc nu mai există echipe mari și echipe mici, ci doar echipe mici.
În schimb, U Cluj de azi ne-a adus aminte de U Cluj cel adevărat. O echipă ce nu mergea cu capul plecat nicăieri. Așa știam noi că e U Cluj, iar azi echipa așa s-a prezentat, de la început la sfîrșit, cu capul sus.
Sigur, nu e o victorie care să clarifice ceva. Pentru că în campionatul nostru s-au mai întîmplat lucruri: o echipă precum Poli Timișoara a terminat, din punct de vedere sportiv, pe locul al doilea, pentru ca apoi să dispară din fotbal.
Tot ce sperăm, pentru bine fotbalului românesc în general și pentru cel din Cluj, în special, este ca Universitatea să nu aibă soarta celor de la Poli și soarta altor echipe de tradiție șterse cu buretele de prea-neatenții (ca să nu zic altfel) „oameni de fotbal” de azi.
U Cluj a demonstrat că are coloană vertebrală, de fapt lucrul care interesează cel mai mult pe cei care știu cu ce se mănîncă U Cluj.
Cei care încă nu știu, au tot timpul să mai învețe, U Cluj e încă pe aici și continuă să dea lecții de viață celor care șovăie sau care sînt rău intenționați.
4 comentarii
BRAVO U ! BRAVO GANEA !
Palcuri, palcuri sufletistii optimisti incurabili s-au adunat impreuna, cate 5 cate 15-20 pe la pizzariile, barurile si cluburile din burgul amortit, neiesit din primavara – tomnateca. Care cu frica-n san sa nu luam multe, atii cu jumatati de gura sa luam punctu’, ca hotu de prune din piatza, altii, far de temere – ‘Batem !’. Putini ce-i drept. Apoi a venit revarsarea de bucurii inceputa-ncet incet peste sufletele de copii. Comentatorul suferea pe masura trecerii timpului incercand sa cante in struna megapatronului de seminte, chelneritele purtau noroc, sonorul nu era niciodata la loc. Ne-au luat placerea de a fi in tribune si peluza, nu-i nimic!, le-am mutat noi in micile stadioane ad-hoc constituite. si reactionam exact ca si acolo unde ne e locul.
Cat timp va trece sa realizeze diriguitorii fotbalului ca viatza lui „U” nu poate fi dirijata din birouri reci si apoi strivita ??? Vom tavali ca un tzunami echipele pacalicilor ce au public mort, trucat in imagini de carton si incurajari prin sunete date prin statie cu volum din buton !
In vremile acestea, acum, aci, pana si felul de a fi al lui Ionel, vorbind cu limba mai din bocanc, este in sprijinul lui „U” ! Dorintele noastre, dacosenia lui, vointa baietilor din teren, pot realiza faptele reale din teren !
Felicitari baietilor si lui Ganea, care pare ca vrea sa faca un nucleu puternic la U. Mai lipsesc verzisorii sa revina si U pe un fagas normal.
Tempo „U”!
Verzisorii sunt ca verisorii – nici dusmani, nici frati! … Nu de asta e nevoie acum ! … Ci sa stam drept, pe acelasi drum: onesti, modesti, chibzuiti, muncitori, anonimi. Recunostinta-n verzisori e ultima ce va sa vina. De la alte cluburi. Din alte parti, dupa ce jucatorii isi vor fi dovedit la noi ca au CARACTER. Apoi se formeaza si caratele de la bijuterii. Pe care le slefuim noi, aci.