După 34 de ani, Universitatea poate da golgeterul țării. Lemnaru l-ar urma astfel pe Tim.
Foto: Dan Bodea
A meritat să asiști la partida dintre U și Botoșani mai ales pentru a vedea momentele de la finalul partidei, atunci cînd jucătorii Universității au rămas minute bune pe pista stadionului, făcînd un tur de onoare și mulțumindu-le fanilor. Între băieții din teren și cei din tribună e evident că s-a creat ceva trainic, din moment ce primii au ținut să le mulțumească celor care la 0-1 au continuat să cînte ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic.
Meciul în sine a fost unul slab, dar atunci cînd obiectivul îți este salvarea de la retrogradare parcă poți sări peste astfel de rigori.
U Cluj a primit un frumos cadou de la portarul advers, care s-a încurcat în minge, altfel probabil că i-ar fi fost mult mai greu să se desprindă în cîștigătoare.
Echipa clujeană continuă să sufere la construcție, acolo unde ieri, un jucător tehnic precum Cristocea a avut de foarte puține ori mingea la picior, pe jos, de cele mai multe ori fiind nevoit să piardă timp prețios pînă să îmblînzească balonul, asta pentru că primea pase proaste de la coechipieri.
De asemenea a mirat, într-o oarecare măsură, slaba implicare în joc a tînărului Calcan, un fotbalist de asemenea tehnic dar care nu a găsit niciodată de cuviință să încerce să pătrundă cu mingea la picior, mai ales atunci cînd echipa sa era condusă cu 1-0 și arbitrul ar fi fost tentat să acorde mai ușor lovituri libere în favoarea lui U…
Jocul Universității a părut că este mai degrabă tributar aruncării mingii spre liderul Lemnaru, cel care a avut misiunea îngreunată pînă la un moment dat de faptul că era mai mereu flancat de doi oameni.
Chiar și atunci cînd a intrat Machado și lumea se aștepta ca U să joace cu două vîrfuri, brazilianului i-a fost încredințat un post la mijlocul terenului, Lemnaru rămînînd tot singur în avanposturi.
Lemnaru, dincolo de perspectiva care i se deschide, aceea de a aduce Universității un nou titlu de golegeter după cel obținut de Tim Cîmpeanu în anul 1980 (cum bine observa reporterul Dan Bodea), este un jucător care știe fotbal cu carul. Are demarcări inteligente, poate pătrunde cu mingea la picior pentru că o stăpînește bine chiar și în regim de viteză, știe să ia prim-planul adversarului mai mereu (vezi faza cînd era să înscrie cu capul intuind că mingea vine din drop și neezitînd să coboare pînă la gheata adversarului), știe să-și șicaneze adversarii, în spiritul jocului însă…
Pînă la urmă a ieșit foarte bine pentru Universitatea, victoria aceasta fiind extrem de prețioasă în economia salvării de la retrogradare, mai ales că rezultatele contracandidatelor au avantajat-o de data aceasta.
Dacă i se poate repreoșa ceva arbitrului atunci a fost faptul că a prea „îngălbenit-o” pe U, asta în perspectiva meciului de la Timișoara cînd se prea poate ca o serie de jucători să nu poată evolua tocmai din acest motiv.
Oricum, locul 13 pe care se află în acest moment și ideea că există varianta obținerii a 37-38 de puncte care ar asigura rămînerea pe prima scenă îi conferă Universității doza de optimism de care avea atît de multă nevoie acum, pe final de campionat.
PS
La meci au asistat doar 3.000 de spectatori, o temă ce rămîne mereu una de reflecție…
Leo Grozavu, antrenorul celor din Botoșani a primit aplauze la finalul meciului. La fel și Croitoru, unul dintre liderii din teren ai moldovenilor…
