Încă suntem la o distanţă mare de obiectiv…
Niciodată n-am fost bun la matematică. Încă din debutul clasei întâi am luat note mici, iar de atunci am ţinut-o tot aşa. Degeaba mi-au cumpărat ai mei socotitoare din aia “şmecheră” cu biluţe din plastic, colorate frumos, că rezultatele erau din ce în ce mai dezastroase. Poate că de acolo mi se trage şi rezultatul din titlu…sau poate că nu…
Am ajuns azi la teren cam pe la ora 9.45. Imediat am fost urmat de Lucian Bar, Arthur, Rus Daniel, Călin Ilea şi Silviu Cristea. Mi-am scos mâinile din buzunar şi am început să socotesc…eram fix şase. Numa` bine…jucăm un trei pe trei pe tot terenu`. “Mai marii adunării” au hotărât ca echipele să arate în felul următor: Arthur, Călin şi cu mine vs. Silviu, Dani şi Luci. S-a ajuns la aceste formaţii după ce Călin a refuzat să joace în echipă cu Dani…bine…n-a vrut să schimbe pase nici cu Arthur, dar acuma chiar singur nu putea juca.
Până la urmă cei care au luat loc în tribune au asistat la un spectacol baschetbalistic demn de EuroLigă. Pe cuvânt, noh…au fost pase pe la spate, driblinguri spectaculoase, alley-oop-uri, nenumărate slam dunk-uri şi aruncări de la distanţă.
În primele două meciuri ne-am impus noi. Tabela a înregistrat un “dublu” 12-8. A urmat cea de-a treia partidă, acolo unde Silviu, Dani şi Luci au câştigat cu 12-9 la capătul unor reprize teribil de echilibrate. Chiar dacă scorul general era 2-1 pentru noi, am decis să mai jucăm o partidă. Arthur şi Călin s-au remarcat din nou şi au contribuit decisiv la obţinerea victoriei finale. După cele patru partide, toată lumea s-a arătat încântată şi destul de obosită. Călin şi Luci au refuzat invitaţia la spa şi masaj, aşa că la Sportul am mers doar eu, Arthur, Dani şi Silviu. Un nou semn care ne arată că ziua de azi a stat sub semnul cifrei patru.
Oricum…în curând vom sărbătorii patru ani de când ne adunăm sâmbătă de sâmbătă pe terenul din parc. Iar peste încă patru ani vom avea opt ani de când facem mişcarea asta. Hai că de data asta mi-a ieşit adunarea…nu?
