Niciodată planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din parc. Aşa că nici planul lui Ilea, să răzbune onoarea PMOB-ului ieşit un loc sub echipa Radio Cluj jucând împotriva lui Miclăuş, nu a avut sorţi de reuşită. De ce? Pentru că au fost în aceeaşi echipă, alături de mine şi Tebu. Şi au fost 4 (patru) meciuri absolut grozave împotriva echipei formată din Blag, Mureşan şi fraţii Bar.
Scorul a fost 2 la 2, adică egalitate, şi asta a fost exact ceea ce s-a întâmplat pe teren. Luptă de la egal la egal între cele două echipe. Plus că ultimul meci s-a prelungit mult peste cele douăsprezece coşuri, până s-a realizat confirmarea. Nu au lipsit ratările, dar au lipsit certurile. Mă rog, eu mi-am ieşit puţin, foarte puţin din pepeni, însă băieţii au pus această ieşire pe seama umbrelor lui Grey şi au trecut, elegant, peste.
Rus a supervizat evoluţia ultimului meci de pe margine, a ţinut cu echipa care era în atac şi a făcut fotografia de final.
Deoarece pe teren s-au remarcat toţi, s-a renunţat la trompeta etapei, şi nici MVP-ul nu a mai fost ales. Cred ca luaţi cu poveştile de la Sportul, am uitat de acest trofeu. Poveştile de la cafea au fost în spiritul aceleiaşi atmosfere: de prietenie.
Să fiţi iubiţi!
Ziua îndrăgostiţilor de baschet (cronică de Raimonda Boian)
