Meciul acesta dintre Steaua și ASA a fost unul ilustrativ pentru starea de totală confuzie și de etern provizorat în care se desfășoară „fenomenul” fotbal în România.
Putem să ne gîndim doar la faptul că ASA a cîștigat Supercupa României fără să fi cîștigat de fapt vreun trofeu care să o recomande pentru a juca această finală, ceea ce însă nu-i atenuează din meritele victoriei, ci dimpotrivă. Mai mult, demonstrează că Steaua e o echipă cam „umflată”.
Apoi e hazliu de-a dreptul cum un antrenor titrat și atît de așteptat să vitalizeze campionatul intern, Dan Petrescu, ajunge să joace o finală a unei competiții oficiale iar imediat după aceea să-și facă bagajele și să plece în străinătate.
Că totul seamănă a cîrpeală în fotbalul autohton o demonstrează și faptul că un club aflat în atenția DNA (cu toată deruta pe care o poate stîrni o asemenea „bombă” pentru jucătorii, antrenorii și suporterii celor de la ASA) bate o formație despre care au curs rîuri întregi de cerneală în această vară, iubitorii de fotbal fiind practic asaltați de știri despre tot ce mișcă în tabăra Stelei.
Și-uite-așa, pe nesimțite și pe nu-prea-anunțate, stă să înceapă și probabil cel mai neinteresant campionat din istoria recentă, cu o serie de echipe de pluton depersonalizate (în componența cărora vom găsi probabil sute de jucători care n-au nimic de-a face cu noile lor cluburi), cu derby-uri ale suferinței încă din prima etapă (în sensul în care cu siguranță vom suferi de plictiseală urmărind unele dintre partide) și cu eternele probleme legate de posibile depunctări și ajustări ale clasamentului, din mers, în funcție de procesele pe care unii sau alții le vor cîștiga.
Altfel, bine.
Noroc cu naționala, care probabil se va califica, și-atunci campionatul ăsta poate să meargă cum o merge, că lumea o să fie ocupată cu altceva…

