Nu s-a transformat publicul, nici scorul cu care s-a pierdut în acest sezon în meciurile oficiale ci s-a transformat starea de spirit de la U, cea din rîndul jucătorilor. Acum de-abia au „murit pe teren”, dar la timp cît să ne arate că fotbalul e un sport atît de iubit pentru că foarte mulți îl joacă mai ales cu sufletul. În fotbalul românesc aceste momente sînt din ce în ce mai rare și cu atît mai frumos a fost în această seară, cînd U Cluj a arătat că nu tremură în fața Stelei, chiar dacă bucureștenii au cu totul alte aspirații în acest sezon decît cele ale clujenilor. Cei de la ProTv au fost luați prin surprindere de spectacolul din tribune, ratînd la greu momente în care ar fi putut arăta cadre cu suporterii, ceea ce i-ar fi ajutat mult mai mult. Noroc că s-au trezit la final…
Am văzut o echipă clujeană care s-a autodepășit, care a luptat și a făcut față în destule momente ale jocului din Cupa României cu Steaua.
A plăcut ochiului „lipsa de respect” (în sens pozitiv, desigur) pentru partenerii de întrecere, de multe ori confruntările directe fiind unele care-pe-care, studenții nemenajîndu-se deloc. Reconfortant a fost și faptul că U nu a stat cu „fundul în poartă” și nu s-au panicat așa cum foarte mulți dintre noi, să recunoaștem, ne-am fi așteptat să se întîmple.
Pînă la urmă Steaua a cîștigat și pentru că a fost mai mult la construcție, a dominat această fază a jocului, dar iluzia că niște puști pot intra în prelungiri și astfel pot mări suspansul întîlnirii a prins bine în economia spectacolului.
Marea transformare (care, coincidență, e și titlul unei cărți de Karl Polanyi, tipărită tot la Cluj, la Editura Tact) s-a produs la Universitatea Cluj și asta e foarte bine. De acum jucătorii lui U vor privi cu mai mult curaj înspre suporteri, simțind că s-au ridicat la înălțimea așteptărilor acestora.
Nu va mai trece multă vreme pînă cînd numele jucătorilor clujeni vor fi știute pe de rost de către cei din tribune. Băieții aceștia care au intrat azi în teren nu s-au făcut de rușine. Ba dimpotrivă, au demonstrat că au inimă și că merită ca simpatia cu care au fost priviți pînă acum să se transforme în încredere.
