Ai zice că-i dreaptă. Dar nu e, pentru că descrie la un moment dat o buclă. Ai zice că-i lungă, dar nu e, pentru că poți s-o străbați ușor, la pas molcom dacă o urci și în viteză dacă o cobori.
Ai putea zice multe, doar că-i plictisitoare n-ai putea spune.
Pe Republicii sunt casele „adevărate”, dintotdeauna. Au fost și-au rămas adevărate bijuterii, chiar dacă au îmbătrînit, unele dintre ele.
Pe Republicii e și Grădina Botanică, deci se poate spune că cel puțin din acest punct de vedere și-a trăit din plin viața. Și nu numai din acest punct de vedere, dacă adaugi pe listă și milioanele de pași de studenți cu care a făcut cunoștință în ultimii 50-60 de ani…
Pe Republicii, îmi amintesc vag, mai era o grădină, deloc botanică. Era Grădina de Vară, sus, în vîrf, pe partea stîngă cum urci, loc preferat de familiile care ieșeau dumininca din casă pentru o friptură și-o bere bune. Și, se prea poate, nu doar de familii…
Tot de acolo, din zonă, poți vedea și Cerul, de la Observatorul Astronomic…
Cînd plouă, strada Republicii e la fel de frumoasă. Poate pentru că niciodată pe-această stradă nu s-au semnalat bălți. Poate izvoare, rîuri poate, dar nu bălți.
Bătută la pas, strada Republicii te poate scoate din monotonie.
