Aici nu avem de ce să ne supărăm. Oricum, băieții lui Săndoi par să își fi depășit cu mult condiția. Cred că suferă foarte mult cei din federație însă, pentru că nu le mai iese textul preferat, cel cu generația care vine din urmă. Dar la cît de inventivi sînt, tot or găsi ei ceva cuvinte cu care să își mascheze nepriceperea.
La ce portar de doi lei au avut englezii, poate că șuturile de la distanță, dar ceva mai calibrate, ar fi putut aduce victoria și calificarea României. După umila mea părere puștii au jucat un pic după ureche, de vină fiind probabil dorința prea mare de a se califica. Parcă prea multe driblinguri cu capul în pămînt în cazul lui Torje, care a fost destul de neinspirat și la loviturile libere sau cornerele pe care le-a executat. De asemenea, Gardoș, care se bucură de o presă prea îngăduitoare, a “vîndut” multe mingi la mijlocul terenului și nu a venit la sprijin în faza de atac. Iar Bicfalvi mi se pare prea lent pentru anii lui. Ca și la echipa mare, lipsește un vîrf autentic, care să o bage în ațe dintr-o jumătate de ocazie. Englezii nu au jucat nimic, sau mă rog, nimic care să placă ochiului, ceea ce în fond și-au și dorit: să fie eficienți.
Emil Săndoi este unul dintre cele mai frumoase caractere din fotbalul românesc și merită toată aprecierea pentru ceea ce a întrerprins. Păcat că nu are noroc.
În schimb, i-am bătut, frate, la semințe mîncate pe cap de locuitor. Nu cred să fi fost 10 oameni în tribunele din Botoșani care să nu fi spart această bomboană națională între dinți. Și TVR-ul a avut cadre inspirate, excelent alese, profesionist și mai ales insistent oferite: cu domnișoare, doamne, domni, copii, care mîncau la foc automat semințe. Frumoase momente, bravo.
3 comentarii
Domnu’ Ovidiule, dă-mi voie să te-ncontrez, dar să te şi aprob, same time! Şi contra, şi acordu’, io le pot pune într-una singură: domnu’ Săndoi nu trebuie, într/adevar, pus la zid… Adică, NU ACUMA ! El trebuia pus la zid după cea dintâi calificare ratată, şi-atunci poate alta era soarta naţionalei ( cu buletin de) de tinerei !
Io atâta am avut de spus.
În rest, îţi doresc numa’ şi numa’ bine ! Să trăieşti, neapărat !
Erată : „într-adevăr”, iară nu „într/adevăr”… Aimsori, de tătu’ lui, cum ar zice, cu voia dumneavoastră, I.I. !
hei,
bine ai aparut. mersi ca ma citesti. bine, fie cum zici tu. cind ne vedem fata in fata ti-oi zice eu mai multe. basic ai dreptate, dar mai sint niste amanunte