unul dintre meciurile pe care le-am cistigat
Mîine ne așteptăm la o prezență record la alergarea noastră.Cică Raimonda a avut surpriza, într-o conversație pe mes să audă că persoana cu care dorea să se întîlnească pentru o discuție, i-a spus: „Păi vin mîine să alerg cu voi și vorbim după aceea”. Înseamnă că am ajuns undeva, nu?
Alții se codesc încă pentru că sînt grași. Și cred că o să rîdă lumea de ei. Dar ce,unii dintre noi nu sîntem grași? Sau credeți că nu rîde lumea de noi? Sîntem grași, dar nu proști. Știm că dacă ne mișcăm, alergăm, jucăm baschet, tenis, avem șanse să slăbim. Ăia care rîd nici nu aleargă nici nu își vor reveni. Așa că lăsați asta, cu „mi-e jenă” și mai bine recunoașteți-o pe cealaltă, cu „mi-e lene, e totuși sîmbăta, e ziua mea liberă, nu mă lasă nevasta, nu am trening, nu știu alerga” și atunci vă credem.
Oricum, cu forța nu aducem pe nimeni. De aceea am și refuzat elegant propunerea unor prieteni care voiau să ne trimită alergători semi-profesioniști, care să anime alergarea. Nu vrem asta, pentru că ne-ar plăcea ca aceia pe care îi vedem la alergare să fie aceiași cu cei care ne citesc. Atunci am avea ce vorbi, am fi așa, ca într-un club, ne-ar uni ceva. Ceea ce nu înseamnă că sîntem cu cerc exclusivist. Hai că vă las, că le prea complic.
PS Tibi, vezi cum îți faci echipa la baschet, că iar te bat (în poze poți să stai lîngă Dan Olteanu, dar în echipă îl iau eu, bine?)
ps mic: Mai trebuie să dau ora? 10.00, intrarea în parcul mare, aduc și tricourile, le primiți la masa de după.
ps si mai mic: La cererea publicului, am pus o poză de la cel mai frumos meci al anului, atunci cind am curatat zapada pentru a putea juca
