Miodrag Perisic, pe vremea cînd antrena la Cluj
Apropiată a PMOB, Raimonda și-a luat rolul în serios și a reușit să realizeze un interviu cum nu se poate mai interesant cu fostul antrenor al lui U Mobitelco BT Cluj, actualmente sub angajament la echipa egipteană El Zamalek. Vi-l redau în cele de mai jos, cu titlul autoarei.
Cluj-Napoca – Belgrad, via baschet – via Skype (interviu cu Miodrag Perisic)
La indemnul lui Ovidiu Blag, mi-am luat inima in dinti sa ii iau un interviu lui Misa, pentru PMOB.
L-am sunat pe skype, a răspuns imediat, scuzându-se că mă ţine puţin pe hold deoarece de câtva timp încearcă să ia legătura cu vecinul lui din Cairo, fără succes, şi în sfârşit a prins legătura. Dar degeaba, că telefonul a sunat de doua ori si apoi ocupat. Asa că am întrat direct în subiect:
-Ce ştii de echipa ta, Zamalek?
-Norocul nostru a fost că am terminat antrenamentele în 20 ianuarie deoarece echipa naţională are meciuri de calificare, şi toţi jucătorii s-au dus acasă, cu excepţia celor selecţionaţi în echipa naţionala. Nu am reuşit să vorbesc cu niciunul dintre ei, nici nu ştiu dacă au apucat să plece din Cairo. Sper că sunt toţi bine.
-Problemele din Egipt te-au readus în atenţia presei sportive din România. Ai fost surprins?
Am fost plăcut suprins să mă întâlnesc la Timişoara, la meciul cu Asesoft, cu prieteni mai vechi din Cluj, cu care am discutat despre ce se întâmplă în Cairo şi campionatul românesc. A fost o surpriză pentru mine să văd că în urma discuţiilor noastre au apărut mai multe materiale în presa românească, şi le multumesc.
-Se pare că viata de antrenor poate fi destul de riscanta. Te-ai gandit cand ai plecat spre Belgrad ca in urma ta va izbucni o revolutie?
Nu, în niciun caz. Nimic nu prevestea o astfel de mişcare. Egiptul era o ţară liniştită şi sigură, cel puţin în ceea ce mă privea.
-Evenimentele din Cairo, chiar dacă nu le-ai trăit personal, dar le-ai urmărit la televizor si în presă, ţi-au trezit amintiri?
Trebuie să recunosc că ceea ce se întâmplă în Cairo mă face să retrăiesc sentimentele de nesiguranţă dar mai ales de asteptare, să vedem cum, şi când se va termina.
-Am citit in presa din Romania ca ti-au ramas bagajele la Cairo. A ramas acolo ceva de care iti pare rau?
Cînd locuiesti aproape doi ani întrun loc, aproape toate lucrurile îţi sunt în acel loc. Am venit la Belgrad pentru doar 5 zile, deci pot spune că aproape toate lucrurile importante sunt acolo şi sper să le pot recupera.
-De ce ai ales Egiptul?
Am considerat că este o provocare, cu atât mai mult cu cât clubul care mi-a facut oferta este unul dintre cele mai mari cluburi din Africa, cu un palmares impresionat, cu cca 40 de milioane de fani ( tot ce înseamnă ramuri sportive fotbal, baschet, handbal etc.) şi, mai ales, mi-a plăcut strategia secţiei de baschet pentru perioada următoare.
-Este al doilea tau sezon in lumea araba. Cum te-ai adaptat stilului atat de diferit de cel balcanic?
Totul a fost nou pentru mine. Am întâlnit o nouă civilizaţie, diferită de cea din care veneam, dar am reuşit să mă adaptez destul de repede, asta şi datorită felului primitor si prietenos al celor de la club, care m-au ajutat mult.
-Musulmanii sunt extrem de religiosi. S-a intamplat sa trebuiasca sa te opresti din antrenamente pentru rugaciune?
Ei se roagă de cinci ori pe zi, iar dacă se întâmplă să fim la antrenamente în momentul în care se aude apelul la rugăciune, se opresc timp de cca un minut, şi chiar dacă nu se se roagă (beau apă sau pur şi simplu se odihnesc), le respect acest moment.
-Cum sunt fanii egipteni? Îmi amitesc ca aici ţineai contactul cu suporterii citind comentariile lor şi fiind astfel la curent cu părerilor lor despre echipă şi rezultate. E la fel si la Zamalek?
Baschetul nu este atât de popular cum e fotbalul. Cu toate acestea, clubul are două săli de sport, una de 500 locuri şi una de 3500-4000 locuri, cu aer condiţionat şi condiţii foarte bune. Meciurile oficiale le jucăm în sala mare, care, la meciurile importante este arhiplină. Şi aici suporterii sunt comuni cu fotbalul, dar, ca şi la Cluj, sunt şi suporteri care vin doar la baschet. Diferenţa este că atunci când jucăm în deplasare avem cca 1000 de suporteri în sală, cei mai mulţi din oraşele în care mergem, fiind suporteri ai clubului. Până acum, suporterii au fost foarte pozitivi cu echipa şi cu mine, mai ales că întreaga echipă a fost nou constituită în 2009, după ce au plecat din club 11 jucători, aflaţi la final de contract iar clubul a dorit să întenerească echipa şi să dea o sansă jucătorilor tineri, crescuţi de club.
-Revenind in Balcani, ma mandresc cu o performanta personala: am dat un cos, la baschet. ma crezi?
Te cred, de ce să nu te cred, deşi nu te-am văzut niciodată jucând baschet.
-Nu te mai stresez, o ultima intrebare: iti este dor de mine? Pardon, iti este dor de Cluj?
Prima reacţie: Raimonda, are you drunk???
Îmi amintesc foarte bine Clujul, mai ales ales că am trăit momente frumoase, de care îmi voi aminti mereu cu drag.
-Dacă doreşti să transmiti ceva cititorilor www.ovidiublag.ro, acum ai ocazia. E o „mica” comunitate de prieteni, care nu au voie sa se imprieteneasca prea tare…
Păi, în acest caz, fiţi prieteni cu Ovidiu, dar nu foarte apropiaţi …
