locuri

Spuneți și voi, de cîte ori nu ați auzit genul acesta de dialog? Fie că s-a întîmplat ca el să fie „înregistrat” pe stradă, pe o băncuță la gară, într-un spațiu de alimentație publică (adică bufet) sau…

Dacă nu știți, dar dacă știți atunci mă înțelegeți cu atît mai mult, soarele bate (sau răsare, în sfîrșit), dimineața, cam din spatele statuii, astfel încît locul se luminează treptat, într-un fel misterios și spectaculos totodată. Asta pe mine mă face să mă simt fantastic, mă liniștește (nu că aș fi eu foarte agitat, mai ales la ora aia), mă binedispune.