Becali l-a lăsat pe Iliuţă al nostru cu pensula-n braţe, ca să zic aşa. În ceea ce îl priveşte pe antrenorul Dumitrescu, am avut dreptate, aici şi aici, nu e nici o surpriză pentru mine. Surprinzător este felul în care Ilie Dumitrescu a înţeles să se despartă de Steaua, dîndu-i dreptate patronului şi supărîndu-se pe spectatori. Adică pe singurii oameni liberi. Dacă socotim că la instalare a bălmăjit nişte vorbe, că nu vrea bani, că pentru el Steaua e totul, pentru ca mai apoi, în timp, să stea încovoiat în relaţia cu Becali, avem în faţă tabloul unui eşec lamentabil, pe toate planurile.Ceea ce întristează cu adevărat este că nu mai are Steaua atîtea glorii cîte poate toca mărunt Gigi Becali. S-au aventurat atîţia să preia echipa, personalităţi puternice sau oameni slabi, autohtoni sau stranieri, vedete sau no-name-uri, încît întreprinderea de a sta pe banca tehnică a Stelei a ajuns una falimentară, în mod evident.
Victimele acestor eterne schimbări sînt jucătorii şi fanii. Primii nu pot fi decît bulversaţi, împărţiţi în bisericuţe, iar ceilalţi, nu pot fi decît scîrbiţi. E trist, chiar foarte trist, cînd te gîndeşti că toate aceastea se întîmplă în curtea singurei echipe româneşti care a cîştigat vreodată Cupa Campionilor Europeni.
