Cîtă minte îți trebuie, serios, să nu transmiți pe televiziunea națională un meci al unei echipe naționale, fie că este vorba despre cea de tineret sau despre cea de seniori. Eu cred că foarte puțină. Premiera s-a produs chiar în cazul echipei mari, acum ceva vreme, iar vinerea asta a continuat tîmpenia, TVR neobosindu-se să transmită marele meci al echipei lui Săndoi, cu Anglia. Măi frate, fără multă teorie, cum dracu să joace România-Anglia la fotbal și să transmită numai Dolce Sport? Dă-o dracului de treabă, ne merităm soarta!
3 comentarii
Ai dreptate…citeste si „Nerusinarea are un nume: FRH” pe de Pagina de Sport.
Nu e vorba de minte. Totul tine de nenorocitul asta de rating care ajunge sa tampeasca lumea. Interesul televiziunilor pentru procente si fractiuni de procente bate orice: pasiune, traditie, emotie, asteptari.
Avem o tona de canale de sport care se intrec in sloganuri si in promo-uri de genul „fotbal ca la noi la nimeni”, „numai la noi… bla bla bla”, „poate cel mai bun talk show…”, la care totul se intampla „numai la ei, in exclusivitate”. Ce poti sa mai crezi despre aceste canale care au ajuns sa refuze sa preia un meci din CL (e drept ca tur preliminar, Urziceni – Zenit, dar foarte important pentru fotbalul nostru) ? In schimb se inghesuiau sa dea fel de fel de meciuri amicale fara importanta, dar ale unor echipe cu „expunere”. Acum 20 de ani era o raritate un meci international. Indiferent ca-l vedeai din tribuna sau de la stadion. Era un adevarat eveniment un asemenea meci, care strangea zeci de mii de spectatori. Azi lumea cred ca s-a cam sastisit de fotbal. Nu se mai deranjeaza oamenii sa mai mearga la stadion. Prefera sa zaca pe canapea in fata televizorului, ca oricum vede meciul pe un canal sau altul (poate chiar si in reluare de mai multe ori).
eh…noi cu nervii, ei cu banii