Pe sistemul „omul gospodar îşi face iarna car şi vara sanie”, candidaţii la primăria clujeană şi la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean (CJ) se pregătesc încă de pe acum pentru alegerile locale care vor avea loc în 2012. Un lucru bun, zic eu, din perspectiva alegătorului clujean obişnuit cu hărnicia şi efervescenţa edililor doar cu cîteva luni înainte de alegeri. Pînă acum eram obişnuiţi să fim băgaţi în seamă doar cu maxim şase luni înaintea intrării în cabinele de vot, după care iarăşi eram daţi uitării trei ani şi jumătate pînă la următoarele alegeri.
Se ştiu deja candidaţii din partea PDL (tandemul „Apostu – Tişe” pentru păstrarea funcţiilor pe care le ocupă) şi PNL (Marius Nicoară şi Horea Uioreanu pentru postul de primar, respectiv preşedinte al CJ). PSD şi UDMR urmează să-şi desemneze candidaţii abia anul viitor (ăştia iarăşi dorm în bloc-start-uri şi apoi se miră că nu-i alege lumea!).
Pînă una alta, pîinea şi cuţitul se află la primarul în funcţie, Sorin Apostu, şi la actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, Alin Tişe. Restul, neavînd ce face, bagă din gură Aria celor trei „P”: promisiuni, platforme şi programe.
Alin Tişe mizează pe cel mai tare as dîn mînecă pe care poate conta, proiectul „Stadion”, care se va finaliza (cred, sper!) cu foarte puţină vreme înainte de alegeri şi, deci, care va rămîne proaspăt în memoria electoratului, un avantaj psihologic extrem de important. Sorin Apostu joacă „tronful” asfaltărilor. Mai ales în această toamnă primăria a dat cu asfalt prin Cluj, inclusiv (minunea minunilor!) pe aleea pe care se află blocul meu, dar şi pe străzi şi alei din cartierele Gheorgheni sau Mărăşti (prin celelalte cartiere umblu mai rar, aşa că nu ştiu care e situaţia pe acolo).
Dar una dintre cele mai spectaculoase asfaltări a fost cea a străzii Cîmpului. Pe strada asta locuieşte, de vreun un an şi jumătate, soră-mea. Într-atît de puşcată, bombardată şi plină de cratere era str. Cîmpului, încît, după ce aproape că mi-am rupt maşina în două de cîteva ori, i-am spus că nu mai calc la ea în vizită decît după ce se face drumul. Şi, pînă la urmă, l-au făcut! Mă, ce-i drept îi drept! Le-au făcut la marea artă, şi strada şi trotuarele, ce mai!, zici că eşti în Austria.
Şi uite cum o uliţă transformată din poligon de încercare a tancurilor în… stradă ridică valoarea unui întreg cartier. Pentru că fix de a doua zi după ce drumul a fost dat în folosinţă, preţul imobiliarelor din zonă a crescut cu cel puţin 10%!
