Cu adevărat, acest Crăciun nu se anunţă a fi unul fericit. Azi am asistat la două evenimente tragice. În România un oraş întreg se scufundă, iar în Parlamentul României un român ajuns în pragul disperării a decis, ca un ultim gest de revoltă faţă de nedreptăţile sistemului şi a celor care ne conduc, să se arunce de la balconul sălii cu intenţia de a se sinucide.
Ziua era însă departe de a-şi termina veştile proaste!
Spre ceas de seară am primit un telefon de marea doamnă a presei sportive clujene, distinsa Nuşa Demian. Am crezut iniţial că e vorba de un simplu telefon de curtoazie, acum, în prag de Crăciun, prilej de a ne ura unul celuilalt sărbători fericite şi un an mai bun. Din păcate, nu a fost vorba de aşa ceva…
Domnul Mircea Ioan Radu onorîndu-mă cu prezenţa şi prietenia sa la lansarea cărţii mele.
Prăbuşită de durere, doamna Nuşa Demian mi-a spus că, după clipe de mare suferinţă, domnul Mircea Ioan Radu a murit.
Îmi găsesc greu cuvintele… Ce aş putea spune despre domnul Mircea Ioan Radu, un om cu o prestanţă impresionantă, cu o ţinută impecabilă, mereu pus la cravată şi sacou, un gazetar de excepţie, un fin cunoscător al baschetului şi polo-ului clujean şi românesc? Ce aş putea spune despre domnul Mircea Ioan Radu, un om emblematic, carismatic, o adevărată figură în peisajul Sălii Sporturilor „Horia Demian” vreme de ani şi ani şi ani? Ce aş putea spune despre domnul Mircea Ioan Radu, un om de care mă leagă o prietenie de peste 20 de ani?
A fost unul dintre cei mai buni şi apropiaţi prieteni ai tatălui meu, iar viaţa, cu întorsăturile ei ciudate şi surprinzătoare, a făcut în aşa fel ca eu, la rîndul meu, după trecerea tatălui meu în nefiinţă, să-i devin prieten. O prietenie adevărată, nu de circumstanţă sau motivată de colaborarea profesională atîta timp cît am fost şef al departamentului Sport, iar apoi redactor şef adjunct al ziarului „Adevărul de Cluj” şi „Făclia”. O prietenie cu adevărat onorantă, pe care o voi preţui şi o voi pomeni mereu.
Domnul Mircea Ioan Radu avea 72 de ani, însă pe prietenul Mircea Ioan Radu am să mi-l amintesc veşnic tînăr, asemeni imensului său suflet care l-a animat şi i-a luminat pe toţi cei din jurul său.
9 comentarii
ingrozitor. si am tot aminat o intilnire (ba nu a putut dinsul, ba eu), voia sa imi dea o carte despre polo. dumnezeu sa il odihnească, nu mai am cuvinte
Dumnezeu sa il odihneasca
Dumnezeu sa il ierte si sa-l odihneasca in pace!
dumnezeu sa il odihneasca. Bine ca i-am pus poza in cartea mea de istoria presei. Asa va ramane pe veci in biblioteci ca un mare gazetar sportiv! vedeti, de asta e buna cartea mea si fundamentala pentru ca cuprinde marii jurnalisti ai Clujului!
Sa se odihneasca in pace, am lucrat cu el, un specialist mare pe presa sportiva!
Traind de aproape o viata in lumea minunata a sportului nu puteam sa nu il cunosc si sa nu ne respectam cam toata viata sportiva .Grea si trista veste am aflat azi .Un mare cunoscator al sportului clujean am pierdut .Dar cum zice colegul Ovidiu , eu asa il voi avea mereu in minte , tinar si perfect cunoscutor al oricarui fenomen sportiv major din Cluj
am aflat că înmormîntarea va fi luni. cînd știm și ora, vă anunțăm
Înmormîntarea este marţi, de la ora 12, la Cimitirul Central.
merg la inmormanmtare
Dumnezeu sa-l aiba in paza acolo sus printre Stele…Ramas bun!