Profesorul Rădulescu, așa cum le place unora să îl prezinte pe Mircea Rădulescu, șeful Școlii de Antrenori din cadrul FRF a vorbit din nou. Iar cînd vorbește domnia sa de puține ori rămîi cu ceva. Dacă acest lucru este scuzabil din partea unor fotbaliști, din partea unui profesor constituie o surpriză neplăcută. Chestionat în Gazeta Sporturilor despre motivele pentru care fotbaliștii români au probleme atunci cînd joacă pentru echipe din străinătate, domnul profesor trîntește următoarea propoziție: „În Europa, fotbaliștii au viteză de reacție și de joc, iar ai noștri nu se pot adapta, vin din alt fotbal”.
Noi, care nu sîntem profesori, ce să înțelegem de aici? Ce ne-ați spus aici, serios, domnule profesor, că mă uit la propoziția asta de trei ore și nu m-am prins. Deci în Europa (înțelegem că noi nu sîntem în Europa, dar mă rog, trecem peste asta), fotbaliștii au viteză și reacție de joc. Partea asta, hai, treacă-meargă, deși cred că și în Africa fotbaliștii au viteză și reacție din asta, de joc. După aceea: „…iar ai noștri nu se pot adapta, vin din alt fotbal”. De aici lucrurile se complică, pentru că mi se pare normal că vin din alt fotbal, pentru că dacă ar veni din Germania în Germania nu ar mai veni, ci ar sta. Iar dacă este să mergem mai în profunzime, și bulgarii vin în Anglia din alt fotbal și uite că unii se adaptează chiar foarte bine (asta ca să îl ajutăm pe domnul profesor, care o fi vrut să spună că e o chestiune de mentalitate balcanică).
Dar hai să nu fiu chițibușar, să mergem mai simplu: cred că domnul profesor a vrut să spună că fotbaliștii ăia buni din Europa aleargă de mănîncă pămîntul și dau totul pe teren, în timp ce ai noștri, (obișnuiți într-un campionat în care arbitrii strică jocul, în care conducătorii se bagă peste antrenori, în care antrenorii școliți de domnul profesor se lasă călcați în picioare) sînt mai indolenți, nu pun osul la bătaie.
Domnul profesor în mod evident are probleme cu proprietatea termenilor, pentru că o astfel de declarație precum cea pe care a dat-o i-ar putea jigni pe diriguitorii fotbalului românesc. Iar dacă Mircea Sandu sau Mitică Dragomir s-ar rățoi la domnul profesor, atunci singur dînsul ar întroarce-o ca la Ploiești.
În locul unor astfel de declarații placide, cred că mai multe momente de reflecție pentru domnul profesor nu i-ar strica. Una dintre teme ar putea fi de genul: “Dacă eu conduc o școală de antrenori iar aceștia nu sînt în stare să schimbe mentalitatea jucătorilor pe care îi pregătesc, oare e în regulă?”
