Fostul meu coleg barițist, Andrei Gădălean, mi-a trimis pe mail un text bun. Se cheamă Dilema. Vi-l redau aici, o parte, și continuarea pe blogul autorului, unul care merită citit. Așadar…dilema:
Dragilor şi prieteni!
Vreau să vă povestesc o întâmplare ABSOLUT AUTENTICĂ, pe care am trăit-o într-una din dimineţile – minunate, nu-i aşa ? – în care mă îndreptam voios nevoie mare către locşorul meu de muncă, din neasemuit de frumoasa noastră urbe, Cluj-Napoca ( Kolozsvar, Clausenburg, Claudiopolis )… Pentru cunoscători, nemaivăzuta ( oare? ) scenă s-a derulat în cartierul Gheorgheni, lângă complexul comercial “Hermes”…
Scufundat până mai sus de grumaz în oareşce gânduri şi vise, care mai de care mai puţin legate de serviciu, mă trezesc, brusc şi dintr-o bucată, apucat de braţ de un biet şi sărăcăcios rătăcit, care, cu o privire incredibil de vie şi plină de speranţa unui răspuns imediat, mă întrebă, după ce tocmai adresase câteva cuvinte, probabil, de salut, foarte politicoase, unei june, care i-a trecut prin faţă :
Continuarea, aici pe
PS Din cîte observ, tot mai multe condeie bune sînt atrase de PMOB, poate ne lărgim trupa. (Andrei Gădălean și Camelia Tulbaș sînt ultimele exemple)
1 comment
„Condeie bune” ?!
Saru’mana, conasule, io mi-s mai … modestinho – ma bucur, zilnic, ca nu fac greseli de limba si ortografie, in romaneste!
Tzucu-te si pupu-te!
„Sincerinho”, mi-ar place sa mai … interactiocolaboram! Stau-ti la dispozitiune, sefu’, mancat’-as!
Doamne apara si pazeste !