Cu Alin Paicu am fost colegi la Evenimentul zilei. Mă rog, el îmi era șeful departamentului sport de la București, eu îi eram oarecum subordonat. Spun oarecum, nu pentru că fac pe deșteptul sau pentru că nu am suportat niciodată să fiu subordonat, ci pentru că el era într-adevăr deștept și nu făcea caz de chestia asta. Întotdeauna mi-a vorbit cu „te rog frumos” și întotdeauna a terminat fraza cu „mulțumesc”. Niciodată însă nu i-am văzut vreun editorial, din simplul motiv că el, fiind mereu la coordonarea unor pagini, nu prea scria. Și iată că acum l-am redescoperit pe amicul meu prin intermediul unei bijuterii, un text scris impecabil, pe o temă pe care alții au banalizat-o dîndu-și cu părerea. Ia citiți aici cum e cu Real și cu Barcelona. Un text cît o carte, bravo Aline!

1 comment
bun editorialul! iar comparatia din final e excelenta