Cînd îl vedeai pe Mihai Stoica în imaginile surprinse inspirat pe tot parcursul meciului de cupă cu Brașovul de către cei de la ProTV (nu numai cu el, dar și cu tribuna de unde priveau meciul Becali și Olăroiu), îți puteai pune multe întrebări.
Majoritatea puteau fi din categoria aceasta, cu ce-am fost și ce-am ajuns. În sensul în care nu puteai să nu îți amintești, cînd îl vedeai cum stă el pe vine într-un colțișor al băncii de rezerve, de MM cel cu pumnii strînși cu care bătea aerul la marile victorii ale Stelei sau ale Urziceniului.
Tot atît de bine îți puteai aduce aminte de celebrul său moto de pe blogul personal, cel cu „Mai bine mori în picioare decît să trăiești în genunchi”, din simplul motiv că în ipostazele surpinse de către camerele de luat vederi la meciul Brașov-Steaua, Mihai Stoica era departe de poziția „în picioare”.
Și dacă mai adaugi la toate acestea felul în care este tratat Olăroiu, regește, ai putea avea în față tabloul succint al unei treceri spre marginal al rolului de strateg al lui Mihai Stoica. Desigur, veți putea spune, cei mai cîrcotași dintre voi, că un pic de exercițiu al umilinței nu strică nimănui, cu atît mai puțin acestui domn, care o bună bucată de vreme a fost pe val și căruia toate îi mergeau din plin.
Eu nu aș fi atît de aspru. Însă aș putea spune că în deznădejdea din ochii lui MM Stoica atunci cînd echipa sa era condusă de Brașov se putea descifra actualul moment prin care trece Steaua, unul deloc fast.
