Dincolo de rezultat și de fotbalul spectacol, mi-au rămas în minte, și nu cred că le voi uita, două gesturi extraordinare.
Ele ne-au demonstrat cît de departe sîntem noi de lumea bună.
A fost mai întîi ideea lui Guardiola de a-l introduce în teren, pe final, pe Puyol, căpitanul tradițional al Barcelonei, pentru a fi și el parte la acest succes extraordinar al catalanilor. Chiar dacă, în ultima vreme, acesta și-a pierdut rolul de titular, antrenorul Barcelonei a simțit momentul ca nimeni altul și, în aplauzele tribunei, muncitorul Puyol a primit ceea ce merita, un loc în galeria marilor învingători.
Și ca și cum nu ar fi fost de ajuns, cînd toată lumea se aștepta ca Puyol să primească și mai apoi să ridice deasupra capului cupa, s-a produs un alt gest, unul care a avut darul de a impresiona o lume întreagă: Puyol a cedat în favoarea lui Abidal, omul care a păcălit moartea de curînd. Ne amintim, în treacăt, și de hotărîrea conducerii clubului, care atunci cînd Abidal era pe patul de spital, între viață și moarte, tocmai i-a prelungit acestuia contractul.
Și uite așa, prin aceste gesturi, Barcelona a demonstrat lumii de ce este cea mai bună echipă din Europa și poate de pe întreg mapamondul: pentru că dincolo de știința de a crește campioni, de a face rezultate extraordinare, mai știe ceva, să își respecte jucătorii.
1 comment
oricum, Glory, glory, Man United! :((