Știți că dacă e duminică merg în piață, la cumpărături. Aici, la Hermes, acum să nu vă închipuți că mă chiar trimite în piața mare.
Trotuarul e plin de domnișoare (să nu vă gîndiți la prostii, Doamne ferește) care stau cu mînuțele împreunate și se roagă. Ați ghicit: mi-am suprapus programul cu slujba-live, all surround, care se desfășoară, așa cum iarăși cred că știți, la biserica din fața blocului meu. Momentul se compune din slujba propriu-zisă, dată tare, la maximum, de se aude pînă în stația de la Ciupercă și de cîntece bisericești (corul), care se aude chiar mai departe de acest reper pe care vi l-am dat.
Așadar: oamenii stau afară, ca să îi vedem noi, și se roagă. Ăștia, care mergem la piață, îi deranjăm evident, pentru că trebuie să ne strecurăm cu treburile noastre lumești printre ei, sfinții. Doamne ferește să vrei să ieși cu mașina prin acest culoar de credință, aia e deja blasfemie.
M-am întîlnit cu o vecină, care cred că mă citește, din moment ce mi-a zîmbit. Era și ea cu cumpărăturile. M-a oprit și mi-a sugerat să facem o petiție pe care să i-o înmînăm părintelui, pentru că, zice ea, sînt mulți nemulțumiți de programul ăsta artisitic, dar „le e frică, domnu Blag, știți, că ăștia cu Biserica fac ce vor ei…” Apoi am mai vorbit un pic cu vecina asta și am avansat chiar ideea de a ne adresa Protecției Consumatorului. Chiar, oare e de competența lor?
Am conchis că trebuie să am o discuție cu părintele. Studiem formula: cică ar fi potrivit să mă programez la o spovedanie și, folosind prilejul, să îi spun și despre problemele noastre, ale locatarilor din preajma acestui loc sfînt (că înțeleg că sîntem binecuvîntați să fim atît de aproape de Domnul). Oricum, dacă văd că m-au creditat și vecinii (doamna cu care m-am întîlnit nu e singura nemulțumită), trebuie să mă ridic la înălțimea încrederii care mi s-a acordat și să fac ceva în acest sens.
Să nu cumva să credeți că folosesc acest spațiu pentru a lua în derîdere ceva în legătură cu credința, eu însumi fiind creștin-ortodox (chiar dacă nu sînt un practicant desăvîrșit). Dar ceea ce se întîmplă aici e foarte supărător, din mai multe motive:
-totul se petrece într-o zi de odihnă, în care chiar dacă o asculți pe Maria Callas, să zicem, se prespune că nu trebuie să audă și vecinii
-în spiritul toleranței pe care o trîmbițează mai marii Bisericii, cred că puțin respect pentru cei care nu sînt creștin-ortodocși, dar și-au cumpărat locuințe în acest bloc, nu strică.
-pe noi ne-a învățat la școală că a fi credincios e o calitate care nu trebuie neapărat afișată pe stradă, ci în intimitatea bisericii, dacă nu chiar în intimitatea ta sufletească.
Ei bine, cred că s-au adunat destule motive ca să am o discuție cu părintele.
4 comentarii
Poti sa depui oricand o plangere impotriva deranjarii linistii publice 🙂 eventual semnata de mai multi vecini.
Esti sigur ca biserica respectiva e suficient de incapatoare pentru crestinii care stau afara?
Abia astept să aud amănunte si urmări cu privire la demersul tău. În cel mai rău caz, măcar o să ai niste chestii tari de scris pe blog 🙂
da