Alergarea şi baschetul de sîmbătă, privite de pe margine

Nu mai e mult pînă cînd alergarea din fiecare sîmbătă dimineaţa (la pachet cu baschetul şi repriza a treia, desigur!) implineşte un an de zile. După ce am ratat ultimele întîlniri, din motive obiective, azi dimineaţă am reusit să ajung şi eu la mult îndrăgitul obicei din weekend, dar numai din postura de simplu observator.

Ajuns în Parcul Central, la terenul de baschet am dat peste cei mai gălăgioşi jucători din oraş (nu că asta ar fi rău, deoarece gălăgie înseamnă implicare, pasiune etc! Nu?). Au fost opt: Raimonda, Nada, Tibi, Daniel, Ali, Ovi, Părintele şi new entry-ul Claudiu Barbu venit tocmai de la Piteşti. Am fost informat imediat că şi-au făcut turele de parc, ceea ce e un lucru bun, iar apoi am urmărit cu zîmbetul pe buze un baschet cum rar mai vezi. Patru (Raimonda, Ovi, Daniel şi Claudiu) contra patru (Nada, Tibi, Părintele şi Ali), sportivii noştri au alergat mult, au combinat frumos, au reuşit faze memorabile, şi-au dat coate în gură, au şutat mingea departe de teren (de plăcere, nu de nervi!), s-au călcat pe picioare, au cerut time-out-uri, au schimbat tactica, au revenit apoi la vechea tactică şi au ratat cît pentru tot anul. Scorul? Nu pot să spun decît că după mai bine de o jumătate de oră de baschet nebun, echipa formată din Nada, Tibi, Părintele şi Ali şi-a „spulberat” adversarul, impunîndu-se cu scorul de 10-9. Coşul decisiv a fost reuşit de Părinte.

O analiză mai altfel a jucătorilor noştri:

Raimonda – punctul ei forte îl reprezintă jocul defensiv. Nici un adversar nu-i rezistă (victima de azi: Ali). A avut parcă mai multă viziune în joc, azi, oferind numeroase pase decisive coechipierilor.

Nada – se demarcă foarte bine şi este o bună pasatoare. Azi a reuşit să marcheze exact cînd echipa ei a avut nevoie.

Tibi – foarte implicat în joc, a profitat de fizicul impozant pentru a băga frica în adversari. A marcat, dar a fost şi un pasator bun pentru colegi. Cu excepţia unor ratări greu de înţeles, jucătorul a făcut un meci bun azi.

Daniel – sprinten pe tot parcursul jocului, a bifat cîteva reuşite de generic. A fost în dese rînduri victima unor faulturi dure din partea adversarilor, însă, curajos din fire, şi-a văzut de joc.

Ali – omul pe la care a trecut mingea la fiecare fază ofensivă, indiferent de echipa care a atacat. Poate ajunge un pasator bun, deşi a recunoscut că nu e un mare fan al baschetului.

Ovi – vede bine jocul şi are reale calităţi de conducător de joc. A reuşit cîteva puncte de la distanţă, însă întîmpină probleme sub panou. Azi a fost unul dintre jucătorii care s-au remarcat.

Părintele – un adevărat „vitezoman”, participă atît la fazele ofensive, cît şi la cele defensive. Jucător bun, cu excepţia unor ratări de sub panou, deşi nu era deranjat de nici un adversar.

Claudiu – aflat la debut, jucătorul a avut un joc de pase destul de bun. În schimb, aruncările la coş nu par a fi un punct forte pentru el. Încă e speranţă, dar aşteptăm să confirme în întîlnirile următoare.

După meci, toţi ne-am îndreptat spre terasa de la Chios, strecurîndu-ne încet printre nuntaşii care nici azi nu au lipsit din parc. Am comandat cafelele, limonadele, berile şi sucurile, după care am povestit şi analizat „cîte-n lună şi în stele”. Chiar dacă a anunţat că nu va putea veni azi la mişcare, Ovidiu Blag ne-a făcut o scurtă vizită, cît să ne salute şi să facem o mică poză. Am rămas pe terasă pînă dupa ora 12.00, cînd mirosul de mici, venit parcă de nicăieri, ne-a cam dus pe toţi cu gîndul la ce avem prin frigidere. Puţin a mai durat pînă cînd ne-am spus „La revedere” pînă sîmbăta viitoare.

A fost o nouă dimineaţă frumoasă de sîmbătă, petrecută alături de oameni faini!

Nicușor Ciorbă

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia