Cred că Răzvănel a trăit la maximum acest meci, era să ne iasă exact cum a pronosticat tatăl lui..
Mare parte din acest traseu al naționalei i se datorează și lui, nu?
Trecînd la meci, rezultatul pare o reușită. L-am și văzut pe Tătărușanu trăgînd de timp în ultimele minute, am ajuns să ne bucurăm că nu pierdem acasă, deși știam că fără să înscriem (după ce și copiii au aflat că Bosnia a cîștigat) nu mai avem șanse la baraj…
E greu cu Franța pentru oricine, d-apoi pentru un Nicoliță, săracul, de care mă tot întreb cum de a ajuns la națională fără să știe să dea o centrare. Practic el nu cunoaște acest procedeu simplu. Pe final, cînd Cociș o aștepta pe scurt, Bănel a tras în ea, cu ochii închiși…
Asta e, mai mult ar fi fost o minune.
În plus, faza cu terenul a fost penibilă. Totuși, niște specialiști nu ar strica în astfel de momente. E simplu: cînd tu nu te pricepi la zugrăvit, chemi un zugrav. Cînd nu știi care e mișcarea cu gazonul, chemi un specialist, îl plătești, și îți arată ăla cum se pune. Păcat. După ce am rămas în istorie acum cîțiva ani, cînd tot așa, la un meci al naționalei noastre, noi am pîrjolit terenul, de jucam direct pe nisip, acum a venit ăstalalt moment, cînd săreau brazdele ca la arat…Păcat (deși, cine știe, poate i-a dezavantajat mai mult pe francezi…)
Bun, deci în loc de încheiere, încă un gînd bun pentru Răzvănel…
Ce-am ajuns, să nu zic nimic de Pițurcă…
1 comment
Dupa ultimele 3 meciuri sub comanda lui Piturca, imi e dor de „Razvanel”.
Da, e vinovat de pierderea calificarii, dar parca incercam sa jucam ceva. In Franta, am pierdut cu 2-0 dupa o greseala imensa de arbitraj. Dar acolo am jucat. Posesia a fost aproape egala. Am avut ocazii…
As fi vrut sa jucam si acum. Se crapa pamantul daca pierdeam cu Franta?
Am fi iesit cu capul sus de pe teren.