După două luni în care am suferit ca un cîine după recidiva la spate, azi am ieșit din nou cu prietenul meu la tenis.
Afară erau 22 de grade, am jucat doar un set, dar destul de lung, cam o oră. M-am încălzit înainte, am jucat cu precauție, după aceea am mai făcut cîteva mișcări din cele pe care le știu de la o doamnă profesoară iar cînd am ajuns acasă am mai făcut o serie scurtă. Iar acum, să bat în lemn, mă simt în regulă. Pentru un om care face de o viață sport să stai 60 de zile departe de teren a semănat a condamnare la moarte. Cu atît mai mare e bucuria mea de azi, poate de aceea și scriu..” prostiile” astea aici. Oricum, la BCR Tennis Partener nu mai particip, acolo m-am „rupt”, după ce am jucat 3 ore și jumătate cu un puști de 19 ani. Nu vreau să le fac celor de acolo anti-reclamă, ba dimpotrivă, bravo lor că promovează tenisul, dar ceva tot pot să le recomand, ca unul care a evoluat în aceste turnee încă de la început, de acum circa trei ani:
-ar trebui umblat la regulament, în sensul în care, din mers, s-ar putea opta pentru categorii de vîrstă.
-ar trebui eliminați cei care aleargă doar după premii, cei care își aleg deliberat o categorie de abilități inferioară. Așa am văzut jucători foarte buni, care în loc să se înscrie la categoria a 7-a, de exemplu (unii cu carnet de antrenor profesionist), preferă să joace la a 6-a, ucigînd astfel competiția. Dintr-un concurs care avea drept principal scop mișcarea s-a ajuns la rivalități prost înțelese.
Oricum, eu am ales, de acum chiar că voi juca numai de plăcere.
4 comentarii
Bravo Ovidiu ,
mai incerc si eu sa joc cu menisc fisurat . Acum ai sansa sa ma bati .
Vrei sa jucam ?
vreau sa scrii. plus ca te-am pus absent nemotivat la cheful de un an.
as fi venit cu mare placere, dar eram la bucuresti ..
ok, motivat atunci.