Țin minte, deși eram foarte mic în 1971, că am mers la cofetăria de pe strada Napoca (pe atunci era o cofetărie pe locul unde cred că acum se vînd pantofi) să ne luăm multă înghețată, pentru că urma, seara, meciul de box dintre Muhamad Ali și Joe Frazier. Nici atunci și nici acum nu simt nici un fel de atracție pentru acest sport. Diferența este că atunci era un eveniment rarisim o transmisiune sportivă la televizor, așa că te uitai la orice.
Acum nu știu dacă îmi amintesc meciul pentru că l-am văzut live sau pentru că am văzut miile de reluări de peste ani ale acestuia. Nu contează. Mi s-a părut fantastic, de fiecare dată, cum a putut un om care a încasat un catralion de pumni de la Cassius Clay, să inventeze, dintr-o dată, o singură lovitură, cîștigătoare, care l-a trimis la podea pe marele Ali. Pentru că Frazier părea cu un metru mai mic decît adversarul său și era bătut măr pînă în acel moment.
Am aflat cu tristețe de moartea lui Joe Frazier, survenită luni, la 67 de ani. Omul avea cancer la ficat.
